Pictorul şi sculptorul, Pablo Picasso, fondatorul cubismului s-a născut la 25 octombrie 1881, la Malaga, Spania, fiind fiul lui Jose Ruiz Blasco, profesor de desen, şi al Mariei Picasso Lopez.

Picasso a început să picteze de la o vârstă fragedă, realizând primele sale tablouri încă de la opt ani. În 1895 şi-a început studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Barcelona, urmând apoi Academia de Artă Regală San Fernando din Madrid (1897-1898), potrivit www.pablopicasso.org. La 19 ani şi-a expus pentru prima dată lucrările, într-un local din Barcelona. În următorii ani a călătorit în Franţa şi Spania, fiind influenţat de Auguste Renoir şi Claude Monet.

Denumirea de ''perioadă albastră'' (1901-1903) îşi are originile în tonurile reci, albastre, care i-au dominat picturile, şi care a fost marcată de sinuciderea prietenului său, Carlos Casagemas: "Îndoliaţii" (1901), "Evocare" (1901), "Viaţa" (1903). Perioada a fost dominată şi de alte teme, precum moartea, bătrâneţea şi sărăcia, personajele fiind prezentate în suferinţă: "Supa" (1902), "Femeia ghemuită" (1902), "Masa unui orb" (1903) etc.

Începând cu 1904, Pablo Picasso s-a instalat la Paris, unde i-a întâlnit pe Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Henri Matisse şi Georges Braque. Aici se va întâlni şi cu prima sa iubită, Fernande Olivier, moment care a marcat debutul unei noi perioade din opera sa artistică: aşa-numita ''perioadă roz''.

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

În ''perioada roz'', pictorul a insistat asupra trăsăturilor şi desenului într-o măsură mult mai mare decât asupra culorii: "Fete balansându-se pe o minge" (1905), "Actorul" (1905), "Familia de saltimbanci" (1905). Tablourile "Femeie cu pâini" (1906), "Femeie cu pere" (1909), precum şi sculptura "Cap de femeie" (1909) sunt câteva exemple de lucrări din această perioadă. În "Domnişoarele din Avignon" (1907), una dintre cele mai reprezentative lucrări, artistul a realizat o abordare violentă a corpului feminin, în locul trăsăturilor feţei pictând nişte măşti.

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

Pablo Piccaso a realizat, în perioada 1909-1912, împreună cu prietenul său Georges Braque, picturi din curentul pe care cei doi l-au fondat: cubismul. Picturile specifice acestui curent sunt caracterizate printr-o aplecare asupra geometriei şi formelor reprezentate, toate obiectele regăsindu-se divizate şi reduse la forme geometrice simple, adesea pătrate, potrivit site-ul grandspeintres.com.

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

Astfel, obiectele nu mai sunt reprezentate aşa cum sunt ele văzute în realitate, ci reprezentate de coduri corespunzătoare realităţii cunoscute. Dintre lucrările reprezentative pentru această perioadă amintim: "Fabrică din Horta de Ebro" (1909), "Acordeonistul" (1911) etc. Începând cu 1912, Picasso a recurs la metoda "colajelor": "Student cu pipă" (1913), "Sticlă cu absint" (1914).

Tot în această perioadă, Picasso a fost influenţat de noua sa iubită, Eva (Marcelle Humbert), a cărei moarte, în 1915, avea să constituie sursa de inspiraţie a tabloului "Arlechin" (1915).

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

În acelaşi an, i-a cunoscut pe scriitorul Jean Cocteau şi pe Serghei Diaghilev, conducătorul ansamblului avangardist "Les Ballets Russes". Picasso a proiectat decorurile şi costumele pentru spectacolul de balet "Parada" (1917), pus în scenă de Jean Cocteau. Ulterior, a plecat la Roma împreună cu corpul de balet. S-a îndrăgostit de dansatoarea Olga Koklova, cu care s-a căsătorit în 1918. La scurt timp după naşterea copilului, Paulo, relaţia cu Olga s-a deteriorat, Picasso începând o legătură amoroasă cu Marie-Thérese Walter.

În anii 20 s-a apropiat de mişcarea suprarealistă, fără să fie însă oficial membru. Ceea ce a preluat Picasso de la suprarealism au fost subiectele noi, în special erotice: "Trei dansatoare" (1925), "Pictoriţa" (1933), "Nud în mijlocul unui peisaj" (1933), "Moartea toreadorului" (1933).

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

În 1935, s-a despărţit de Olga Koklova şi a cunoscut-o pe Dora Maar, pictoriţă şi fotografă, în care Picasso a găsit o corespondenţă intelectuală care până atunci i-a lipsit. Nu o va părăsi totuşi pe Marie-Thérese, cu care va avea o fiică, Maya.

Războiul din Spania (1937) a introdus în arta lui un climat nou, cel al groazei inspirate de atrocităţile unui război la care era martor. De aici încolo nu se va mai mulţumi să se ocupe doar de problemele sale ca artist şi ca individ, îl va preocupa şi soarta unui popor, a unei ţări. Astfel când aviaţia germană a bombardat orăşelul basc Guernica, Picasso a pictat una din cele mai sfâşietoare compoziţii inspirate vreodată de război - "Guernica", potrivit volumului "Istoria ilustrată a picturii" (1968).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a realizat seria de femei şezând, cu feţe monstruoase, lamentabil deformate, ele fiind o mărturie impresionantă a neliniştilor şi torturilor, pe care atâtea fiinţe omeneşti le-au îndurat de-a lungul acelor ani grei. Tot în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cererea sa de a deveni cetăţean francez i-a fost refuzată, în ciuda zecilor de ani de rezidenţă în această ţară. În 1943, tânăra pictoriţă Francoise Gilot a devenit noua iubită, cu care a avut doi copii. În 1954, a întâlnit-o pe Jacqueline Roque, cu care s-a căsătorit în 1961, după moartea Olgăi.

Foto: (c) SEBASTIEN NOGIER / EPA

După război, a reînceput să-şi expună lucrările, care includeau atât picturi şi sculpturi, cât şi litografii şi ceramică. În perioada postbelică, picturile sale au devenit mai optimiste, mai vesele: "Bucuria de a trăi" (1945). În 1948, artistul a devenit interesat de o nouă zonă artistică: ceramica. În 1963 s-a deschis la Barcelona "Muzeul Picasso", care a cuprins, mai târziu, cea mai mare parte din operele sale.

Operele realizate de Pablo Picasso, în ultima parte a vieţii, sunt o combinaţie între mai multe stiluri pe care le-a îmbrăţişat de-a lungul anilor. Lucrările au dimensiuni mult mai mari, sunt mai expresive şi mai colorate.

Foto: (c) ANDY RAIN / EPA

Pablo Picasso a murit la 8 aprilie 1973, fiind în acel moment unul dintre cei mai celebri şi de succes pictori din istorie, dar şi cel mai prolific artist din istoria artei. De-a lungul carierei a creat peste 20 000 de picturi, schiţe, tipărituri, gravuri, ilustraţii, sculpturi şi lucrări de ceramică, potrivit site-ului pablopicasso.org. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Daniela Juncu)