Vinerea Mare este zi de mare doliu pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică (nu se slujeşte Sfânta Liturghie), pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi.

Iisus Hristos a murit pe cruce după firea omenească, căci potrivit Sfântului Ioan Damaschin, însuşi Fiul lui Dumnezeu a suferit toate schingiuirile în trup, însă firea Sa dumnezeiească şi singura impasibilă a rămas impasibilă (Dogmatica, Sf. Ioan Damaschin, 1993). Se poate spune astfel că Dumnezeu a suferit în trup, dar în nici un caz nu se poate spune că Dumnezeirea a suferit în trup, sau că Dumnezeu a suferit prin trup.

În Sfânta Vineri din Săptămâna Mare are loc în Biserica Ortodoxă denia ce cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Textul acestei cântări este împărţit, ca structură, în trei părţi, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe şi a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecărei stări este reluată şi la sfârşitul ei.

Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. În cadrul procesiunii sunt făcute patru opriri şi la fiecare oprire este rostită o rugăciune. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcaşul de cult.

Sfântul Epitaf înseamnă acoperământ de mormânt, aceasta fiind semnificaţia în limba greacă a Epitafului. Deci, trecerea pe sub Sfântul Epitaf se face pentru a arăta că cei prezenţi participă la suferinţele şi la moartea lui Hristos, trecând prin mormântul Mântuitorului pentru a învia împreună cu El.

Prohodul Domnului este un fel de slujbă de înmormântare, în care se pomeneşte importanţa morţii Mântuitorului, care s-a făcut pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Este exprimată un fel de uimire în faţa morţii Mântuitorului: "Dar cum mori Viaţa şi cum şezi în groapa şi cu învierea ta îi mântuieşti pe toţi " sau "În mormânt Viaţa, pus ai fost Hristoase şi s-au spăimântat oştirile îngereşti". Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dădârlat)