"Luna albastră" denumire atribuită fenomenului dublu de Lună Plină ce are loc în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, marchează sfârşitul lunii - 31 martie.

Potrivit acestui calcul, în 2018 "Luna albastră" s-a produs şi în prima lună a anului, respectiv pe 31 ianuarie şi 31 martie, potrivit moongiant.com.

Faza de Lună Plină de pe 31 martie 2018, se produce la 15 h 37 m, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Expresia de "Lună albastră" a fost folosită, iniţial, potrivit www.timeanddate.com, pentru a defini a treia Lună Plină dintr-un sezon astronomic (care reprezintă trei luni dintr-un an cu patru anotimpuri), cu patru faze de Lună Plină. Potrivit acestui calcul "Lună albastră" am mai avut recent în 2013, în 2016 iar următoarea va avea loc pe 19 mai 2019.

Expresia "Lună albastră", care face referire la Luna Plină, care se produce de două ori în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, a apărut într-un articol al astronomului James Hugh Pruett (1886-1955) publicat în revista americană "Sky and Telescope", în 1946, ca urmare a unui calcul greşit. O corecţie a fost tipărită la scurt timp. Dar greşeala făcută de astronom s-a răspândit în întreaga lume, din cauza definiţiei simple şi foarte uşor de înţeles. În prezent, denumirea de "Lună albastră", în această situaţie, este considerată ca fiind a doua definiţie a fenomenului (de Lună Plină), şi a continuat să fie folosită în ambele situaţii. Potrivit acestui calcul, în luna octombrie 2020 faza de Lună Plină se va produce de două ori şi vom avea fenomenul de "Luna albastră".

Majoritatea aşa-numitelor "Luni albastre" nu sunt, însă, cu nimic diferite de Lunile Pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb.

Totuşi, Luna apare uneori învăluită într-un halou albastru, însă acest fenomen se produce doar atunci când în atmosfera terestră există cantităţi mari de fum şi de particule, precum cele care provin din erupţii vulcanice uriaşe.

Oamenii au putut vedea o "Lună albastră" în 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a "Lunii albastre" poate apărea şi după puternice incendii de pădure.

Conform NASA, pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este nevoie de erupţia puternică a unui vulcan pe Pământ. Spre exemplu, în 1883, oamenii vedeau Luna în nuanţe albastre în fiecare noapte după ce vulcanul indonezian Krakatau a erupt cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit albastră din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer. Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ un micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru iar Luna a devenit la rândul ei albastră.

Fiind un eveniment relativ rar, există diferite teorii şi cu privire la numirea "albastră" ("blue"). Una dintre aceste teorii susţine că termenul "blue" provine din cuvântul arhaic "belewe", care înseamnă "a trăda". Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite.

De-a lungul istoriei, au apărut şi numeroase superstiţii care însoţesc fenomenul. AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Daniela Juncu)