Ortodoxe
Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei

Greco-catolice
Sf. cuv. Martinian

Romano-catolice
Sf. Martinian, pustnic

Sfântul Cuvios Martinian este pomenit în calendarul creştin ortodox la 13 februarie.

S-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu (337-361). S-a retras de tânăr într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani.

Pentru viaţa îngerească pe care o ducea, departe de lume, a primit darul facerii de minuni. Sfântul Martinian vindeca cu sfintele sale rugăciuni mulţi oameni care aveau tot felul de suferinţe. Datorită acestui dar, de a alina suferinţele semenilor săi, Sfântul Martinian a pătimit numeroase ispite şi năluciri, pentru a fi îndepărtat de viaţa pustnicească. Cel mai mult a fost ispitit însă cu patima desfrânării.

Luptându-se cu ispitele, Sfântul Martinian s-a aruncat în foc atunci când a fost ispitit de o femeie. În urma acestei întâmplări s-a refugiat pe o insulă unde primea periodic pâine şi apă de la un marinar. Dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare şi l-au dus la uscat doi delfini.

Restul vieţii a trăit în pribegie, umblând din loc în loc şi din cetate în cetate, înstrăinîndu-se şi spunându-şi că trebuie să fugă pentru a nu fi ajuns de ispită.

În această înstrăinare a sa n-a purtat nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici două haine, nici bani la brâu şi nimic spre trebuinţa trupească. Oriunde intra în cetate sau în sat, întreba cine este acolo om bun şi găzduia la dânsul, primind hrană, iar unde îl ajungea noaptea, ori în pustie, ori la câmp, acolo petrecea odihnindu-se puţin.

Doi ani cutreierând astfel, a trecut prin multe cetăţi şi la sfârşit a mers în Atena, unde şi-a dat sufletul, într-o biserică. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)