Creatoarea de costume populare Elena Borţa, din comuna Mihăeşti, a devenit la sfârşitul lunii trecute Tezaur Uman Viu, primind astfel recunoaştere la nivel naţional pentru acest meşteşug pe care l-a învăţat din familie şi pe care l-a transmis şi fiicei sale Maria Foltea, un alt meşter popular cunoscut din Vâlcea.

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

Elena Borţa are acum 86 de ani şi spune că s-a apucat de cusut de la o vârstă fragedă. Mama şi bunica au fost cele care i-au insuflat această dragoste pentru cusăturile tradiţionale, pe care le-a transformat apoi dintr-o simplă joacă pe pânză cu acul în adevărate podoabe.

"De la şapte ani am învăţat să cos, de la mama şi de la bunica mea. Ele au lucrat şi m-am pus şi eu cu ele. Mi-a plăcut foarte mult. Am învăţat mai întâi să tivesc şi apoi am făcut muşte. Prima cămaşă nu mai este, dar mi-o amintesc că era cu roşu că eram şi eu fată şi îmi plăceau culorile vii", povesteşte creatoarea populară din Vâlcea.

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

Reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea, cei care au înaintat Ministerului Culturii propunerea ca Elena Borţa să devină Tezaur Uman Viu, spun că remarcabile la cusăturile ei sunt în primul rând motivele cu care decorează gulerul cămăşilor, "armonia coloristică a acestei cusături, simbolurile folosite întregind piesa vestimentară, asemenea unui artist plastic".

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

De altfel, aproape toate iile, poalele şi alte piese vestimentare care i-au ieşit din mâini creatoarei populare din Mihăeşti de-a lungul anilor sunt înfrumuseţate cu motive ce se regăsesc de obicei în zona în care s-a născut şi a crescut.

"De obicei cos motive de la noi de aici, că nu am mers prin alte zone din ţară să luăm modele... Cămaşa asta cu trandafiri nu mai ştiu sigur când am făcut-o, dar îmi e dragă că e cu trandafiri. Trandafiri şi în grădină, trandafiri şi pe cămaşă... E mai nouă însă. Cred că sunt 15 - 20 de ani de atunci, dar îmi plac trandafirii şi am zis să-i fac şi pe cămaşă", adaugă zâmbind Elena Borţea, în timp ce prezintă colecţia de costume pe care le are acasă, piese deosebite de care nu s-a putut despărţi şi pe care le-a păstrat cu multă grijă.

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

Deşi are o vârstă înaintată, Elena Borţea nu s-a lăsat nici acum de cusut şi, chiar dacă nu mai lucrează aşa de mult, este hotărâtă să nu renunţe la acest meşteşug despre care vorbeşte cu mult drag, dar şi cu un pic de tristeţe pentru că "tineretul nu mai vrea să coasă".

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

"Cu ochelarii, da, mai cos şi acum. Uite, cos la o fustă pe care o fac pentru fiica-mea şi pentru o nepoată. Nu ai cu cine să faci şezătoare că nu vrea nimeni. Nu le trebuie. Cred că până la urmă se va pierde acest meşteşug. Se duce... Nici nu am auzit pe nimeni ca să cumpere. Nu mai sunt nici dansuri aici în zona noastră şi te gândeşti aşa că se duce portul din sat dacă nimeni nu lucrează...", răspunde ea, cu dezamăgire în glas, la întrebarea dacă se va pierde vreodată acest meşteşug în zonă.

A fost însă un profesor bun pentru fiica sa, învăţătoarea Maria Foltea, care i-a călcat pe urme şi duce acum mai departe această artă a cusutului costumului popular, la un nivel la fel de înalt şi rafinat ca şi mama ei.

Foto: (c) Ramona Dinca/AGERPRES

"M-am născut într-o familie unde femeile au apreciat foarte mult lucrul de mână şi am început şi eu. Încă nu plecasem la şcoală când am început să cos primele semne. Îmi amintesc că mama, când avea timp liber lua lucrul de mână şi devenea mai liniştită, îşi crea o lume a ei unde se simţea foarte bine. Toate cămăşile pe care mi le-a făcut şi pe care eu le-am purtat cu multă plăcere îmi sunt dragi. Mai duc din ele şi la târguri, dar sunt numai pentru expoziţie, şi nu pentru vânzare", adaugă fiica Tezaurului Uman Viu din Mihăeşti.

Elena Borţa este cel de-al doilea Tezaur Uman Viu din Vâlcea, după ceramistul Sorin Giubega din Horezu, care a primit acest titlu onorific în 2021. AGERPRES / (AS - autor: Ramona Dincă, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)