Noi descoperiri ale unor vestigii vechi de peste 6.000 de ani, aparținând culturii Cucuteni, au fost făcute de profesorii și studenții Facultății de Istorie din cadrul Universității 'Alexandru Ioan Cuza' din Iași, în timpul practicii arheologice.

Printre descoperirile de la Cucuteni-Cetățuia din cadrul campaniei arheologice sunt unelte din os și piatră și vase ceramice ornamentate aparținând unei civilizații preistorice care a trăit pe teritoriul actual al României (zona de est) în urmă cu peste 6.000 de ani.

'Ne aflăm pe situl arheologic Cucuteni - Cetățuia, din localitatea Cucuteni, în apropiere de Târgu Frumos, unde se află situl eponim al Culturii Cucuteni, unde derulăm practica arheologică de specialitate a Facultății de Istorie. Până în acest moment am reușit să dezvelim o locuință din perioada Cucuteni. Suntem deja la a doua săptămână de practică. Ne bucurăm de unele descoperiri noi tipice unei case cucuteniene, cum ar fi foarte multe obiecte de meșteșug, greutăți de la un război de țesut, unelte, lame de silex, vârfuri de săgeată folosită la vânătoare. Sunt și fragmente de ceramică, unele vase întregi, altele vase de mari dimensiuni, întregibile, foarte frumos pictate. Totodată, încercăm să deslușim arhitectura acestei case din perioada Cucuteni', a declarat, pentru AGERPRES, Andrei Asăndulesei, lect. univ. dr. la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Alexandru 'Ioan Cuza' din Iași.

La rândul său, conf. univ. dr. Vasile Cotiugă afirmă că descoperirile făcute oferă indicii prețioase despre stilul de viață al celor care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu șase milenii.

'Este o cultură agricolă. Oamenii practicau agricultura la un nivel destul de înalt. Aveau destul de multe specii de cereale cultivate. Și nu doar cereale. Aveau și leguminoase, și pomi fructiferi. Au fost descoperite de-a lungul timpului și resturi de la aceste plante cultivate. De asemenea, se ocupau cu creșterea animalelor. Erau comunități foarte numeroase, foarte dinamice, comunități care au practicat și meșteșuguri diverse. Cel mai important meșteșug era cel al olăritului, un meșteșug care a atins apogeul în această etapă. După cum știm, Cultura Cucuteni a înflorit în perioada Eneoliticului, aproximativ 5.000-3.500 î.Hr., în zona estică a actualului teritoriu al României, Republica Moldova și Ucraina centrală și de vest. O particularitate a Culturii Cucuteni era ceramica de foarte bună calitate, cu decor pictat. Aproximativ 70% din ceramica lor a fost pictată cu motive spiralice complexe și culori vibrante', a declarat, pentru AGERPRES, Vasile Cotiugă.

În ciuda distrugerilor, în interiorul locuințelor se păstrează vestigii importante ale vieții cotidiene și spirituale preistorice, a adăugat el.

Potrivit istoricului, nu doar ceramica descoperită în situl Cucuteni-Cetățuia este spectaculoasă. La fel sunt și resturile structurilor de locuire descoperite în timpul săpăturilor arheologilor.

'Deocamdată ne aflăm pe un inel de distrugere, unde pereții sunt căzuți la pământ și sunt foarte puternic arși. Lutul este ars până la cărămidă. Uneori avem arsuri în care identificăm bucăți vitrificate de chirpici. În perioada următoare vom demonta, așa spunem noi, arheologii, această locuință, până când înțelegem modul în care ea era construită. De regulă, casele erau construite din structură lemnoasă, cu structură de pai și împletitură de nuiele cu lut. Construcțiile erau incendiate - o caracteristică a locuințelor cucutenienilor. Până în acest moment nu știm foarte clar dacă le ardeau intenționat sau dacă au avut loc incendii accidentale. Mai degrabă credem că era o ardere intenționată, controlată, care ajungea la temperaturi foarte mari. Tehnica ne este, deocamdată, cvasinecunoscută', a explicat Andrei Asăndulesei.

Istoricii au menționat că așezarea preistorică descoperită la Cucuteni-Cetățuia nu a putut fi foarte mult cercetată pentru că a fost foarte grav afectată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

'Acolo au fost foarte multe puncte de tragere, iar zona a fost afectată de bombardamente. Cercetările care au urmat după aceea au condus aproape în întregime la tot ce se mai putea cerceta. În momentul respectiv, arheologii au descoperit două șanțuri de apărare. Ei au socotit la vremea respectivă, adică prin anii 1965, că așezarea se întinde până la aceste două șanțuri de apărare. Noi ne-am pus mereu întrebarea de ce s-ar fi oprit acolo așezarea, pentru că terenul permitea dezvoltarea și pentru că am mai găsit așezări cucuteniene care erau mult mai mari. În ultimii ani, prin prospecțiuni arheologice magnetometrice am constatat că locuirea este mult mai extinsă și am mai descoperit încă trei șanțuri de apărare', a explicat Vasile Cotiugă.

Prin prospecțiuni noninvazive, prospectări geofizice, aeriene sau scanări LiDAR, în ultimii ani arheologii au reușit să vadă pe sub pământ cum erau dispuse structurile cucutenienilor, fapt care indică, spun cei doi profesori ieșeni, că era o civilizație foarte bine organizată.

'În urma acestor măsurători s-a dovedit că situl este mult mai mare decât se considera și că nu este complet cercetat, așa cum știam noi din literatura de specialitate. Prospectările magnetometrice, în special, au confirmat o extindere spre est a acestui sit care ajunge spre 5 hectare, cu multe alte structuri de locuire, foarte multe case arse organizate foarte bine pe șiruri, avem un soi de tramă stradală, avem anexe ale acestor gospodării, am putut chiar identifica și cuptoarele de ars ceramică. Ele au o amprentă deosebită în aceste hărți geofizice și magnetometrice pe care am reușit să le obținem noi', a spus Andrei Asăndulesei. AGERPRES/(A - redactor: Daniela Malache, editor: Antonia Niță, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: Arheoinvest