Violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga sunt primii români care au concertat în Antarctica, dar și cei ce au detronat din cartea recordurilor celebra formație de muzică rock Metallica, susținând concerte pe toate continentele în 98 de zile, mai puțin cu aproximativ 60 de zile comparativ cu recordul anterior, deținut de trupa americană.

Cei doi artiști români au detaliat, într-un interviu pentru AGERPRES, povestea și aventura din spatele acestui record mondial pentru care au primit certificatele oficiale din partea Guinness World Records în urmă cu doar câteva zile.

Ideea acestui record a apărut în 2023, când Diana și Ștefan se aflau într-un turneu prin care făcuseră deja înconjurul globului pământesc, în primul lor turneu internațional de mare anvergură.

'Noi, de-a lungul timpului, de-a lungul colaborării noastre, care este de aproximativ șapte ani, am tot încercat să promovăm muzica românească pe cât posibil. Astfel au rezultat diverse proiecte, care mai de care mai deosebite, care erau, bineînțeles, sprijinite de turnee. În țară, în străinătate, dar ușor, ușor ne-am dorit să ne axăm exact pe ideea asta, de a promova muzica românească în țări cât se poate de îndepărtare sau să aibă o poveste cât se pot de inedită, de frumoasă. Astfel că am început. Primul mare turneu internațional a fost când am înconjurat Pământul. Am punctat inițial două locuri de antipod și ne-am gândit că de ce nu să ne și întoarcem. Și astfel s-a produs această roată în jurul Pământului. Asta a fost, să zicem, declanșatorul ideii atunci, în turneul acela în jurul lumii', povestește Diana Jipa.

Mai exact, ideea a încolțit în mintea celor doi după ce, la un concert din Noua Zeelandă, s-au întâlnit cu câțiva români care fuseseră în Antarctica, acolo unde concertaseră deja cei de la Metallica.

'În 2023 am avut această idee, de a simboliza cuprinderea universală a culturii române prin a cânta în două puncte de antipod ale planetei, dar în care să existe și comunități românești. Lucru care limitează foarte mult opțiunile. Pentru că, oriunde te-ai duce pe planetă, unde sunt comunități românești, în partea cealaltă pici în ocean sau în vreo junglă. Și atunci variantele cele mai bune au fost Spania și Noua Zeelandă. Mai precis, regiunea Alicante și Valencia cu Oakland. Dacă ai să te uiți pe globul pământesc, aceste două puncte reprezintă o axă. Nu știu dacă au o eroare de câteva minute de grad punctele astea. Deci așa am construit noi primul nostru turneu, să spunem, de cuprindere universală. Și după aceea ne-am gândit cum ar fi dacă ne-am întoarce pe partea cealaltă a Pământului. Și propunerea a fost către Ambasada din Chile și am reușit să facem primul înconjur complet al Pământului într-un singur turneu. În 2023 s-a întâmplat asta și cred că a fost o premieră, cel puțin pentru muzica românească, cu siguranță, dacă nu și pentru muzică mondială, ca niște muzicieni să facă înconjurul Pământului într-un singur turneu', spune Ștefan Doniga.

El declară că, în timp ce se aflau în Noua Zeelandă, le-a venit ideea unui concert în Antarctica, lucru foarte greu de realizat la prima vedere.

'Și acolo s-a petrecut o altă conexiune minunată și a venit o altă idee foarte frumoasă. În Noua Zeelandă fiind, persoane din public, români, ne-au povestit despre aventurile lor pe care le-au avut în diverse călătorii, dintre care cea care ne-a făcut să ne sclipească ochii a fost povestea despre Antarctica. Și așa s-au legat lucrurile. Eram la Hamilton, în Noua Zeelandă și ne-am întâlnit cu oamenii ăștia, care ne-au spus că au fost în Antarctica. Țin minte precis că ne-am uitat unul la altul atunci. Eram în culise. Deja părea posibil. Deja eram în înconjurul lumii. Deja ajunsesem în Noua Zeelandă. Lucruri care au puțin aromă de science-fiction. Știi, să te duci în Noua Zelandă e greu de pus în practică de aici, din România. Iată că am ajuns. Dacă am ajuns până acolo, înseamnă că se putea și mai mult. Pe de o parte. Pe de altă parte, știam din pasiunile noastre de Metallica, faptul că ei cântaseră în Antarctica. Deja în decembrie 2023 am luat legătura cu cei de la Guinness cu această idee. Deci atunci s-a născut pentru prima dată ideea de a face un record mondial', a mai spus Ștefan Doniga.

După câteva luni de negociere cu cei de la Guinness, muzicienii români au obținut un contract pentru un record mondial din categoria recordurilor profesioniste, cu condiția respectării a 23 de puncte.

'Și toate pentru a dovedi prin orice mijloc faptul că era vorba de un proiect de o categorie profesionistă. De aceea, trebuie să îndeplinim condiții precum vânzare de bilete, un număr minim de participanți în sală, săli care să fie acreditate pentru concert. Evident, toate, cu excepția Antarcticii. Acolo n-aveam cum să facem. De asemenea, declarații de la participanți care trebuiau neapărat să nu aibă nicio legătură cu partenerii. Trebuia să înregistrăm, trebuia filmat totul și trebuia filmat cu două camere plasate în așa fel încât să se vadă fiecare în cealaltă cameră. Trebuia să existe o porțiune din recital care să fie cântată fără întrerupere, fără aplauze sau fără pauze în cântat, de cel puțin 15 minute. Deci a trebuit să alegem ori piese mai lungi, ori să legăm piesele în felul ăsta, încât să continue una din cealaltă. Și asta a fost o provocare pentru noi, pentru că a trebuit să explicăm publicului de ce facem lucrurile acestea și am simțit o căldură extraordinară, o susținere din partea tuturor, de parcă fiecare simțea că devine parte din recordul nostru. Și de asta toate lucrurile astea au o tușă, o nuanță de poveste, de jurnal de călătorie. Sunt lucruri pe care, când le povestești, aproape că nu-ți vine să crezi că ți s-au întâmplat', punctează Diana.

În paralel cu aceste negocieri, Diana și Ștefan au câștigat la Institutul Cultural Român un proiect dedicat celor 35 de ani de la Revoluție, 'Drumul Libertății', care presupunea ca cei doi să cânte pe șase continente câte un concert, pentru a simboliza faptul că libertatea ne permite să călătorim pretutindeni și să gândim universal.

Turneul pe cele șase continente a durat 23 de zile, între 7 septembrie și 1 octombrie 2024, timp în care cei doi artiști au concertat în Bruxelles, Pretoria, Cebu în Filipine, Auckland în Noua Zeelandă, New York și Lima.

Un turneu care nu a fost unul lipsit de peripeții, ce puteau însemna finalul tentativei de record mondial.

'Dianei, la un moment dat, chiar la primul concert, i s-a rupt o piesă de la vioară. Un accesoriu de altfel esențial. Și am constatat asta fix în ziua primului recital, la Bruxelles, care era și în weekend. Cine ar fi crezut că vom avea norocul să găsim un magazin de muzică, să fie și deschis și să aibă și exact acel accesoriu. A fost absolut panică. Seara începea turneul de record mondial, care ne costase multe zeci de mii de euro. Nu puteam să compromitem lucrul ăsta și am găsit acest magazin și s-a rezolvat. Pe urmă, în Africa de Sud, sistemul meu electronic de citire de partituri s-a dat complet peste cap. Pentru că cine spăla scena n-a știut că eu am o pedală care îmi transmite semnal către tableta mea, să dau paginile. Și a spălat, a dat cu mopul și a băgat apă în pedala respectivă. Și mi-a resetat-o complet. M-am trezit în recital că apăs odată pe pedală și se dau 40 de pagini. Norocul meu face să fiu destul de prudent și să am întotdeauna la recitalurile importante partiturile în format tipărit, pe capul pianului. Pentru că nu știi ce se întâmplă cu mașina, cu un laptop, cu electronica. Cântam ce trebuia să cânt cu amândouă mâinile, cu o singură mână, iar cu o mână căutam în teancul de note și cu piciorul încercam să mai găsesc dintre paginile de care aveam nevoie. Diana a simțit panica asta și se uita la mine și vedea ce partitură trag deasupra. Și am schimbat în concert, cu o singură mână, ordinea pieselor. Deci am făcut modificări în timp real. În timp ce cântam, făceam aceste modificări, Diana uitându-se ce pagini trăgeam eu, ca să știe ce să cânte în continuare. Noi, dacă ne întrerupeam în momentul acela nu era o problemă, puteam să explicăm publicului, dar pierdeam recordul mondial, pentru că întrerupeam filmarea. Și aia nu trebuia întreruptă sub niciun motiv. Lucrurile astea erau trecute în contract', povestește Ștefan.

Pe lângă problemele cu instrumentele sau cu tehnologia, cei doi s-au confruntat și cu dificultăți privind transportul, dar le-au depășit și privesc totul acum ca pe o aventură.

'Ni s-a spus că nici măcar căderile de curent electric sau fenomene naturale nu exclud anularea proiectului. Era foarte strict totul. Am și întrebat în mod specific lucrurile astea. Și mi-au spus că pierderea de avioane, cădere de curent electric nu se acceptă. 'Trebuie să le faceți așa cum le-ați dat în program. Altfel o luați de la capăt. Luați tot turneul de la capăt'. În Peru, era să pierdem avionul și cei de la ambasadă ne-au dus cu mașina prin favele, ca să putem să ajungem mai repede. Au fost niște emoții extraordinare, pentru că nu ne putem imagina viața care există acolo. Și nici așa n-am reușit să ajungem. Atunci ne-am oprit pe marginea unei autostrăzi și am oprit o mașină în trafic, la întâmplare, care să ne ia să ne ducă la aeroport. Nu știam cine este și cum este. Am călătorit cu bagajele în brațe. Și am avut noroc să fie un om extraordinar de drăguț. Au fost tot felul de aventuri de genul ăsta care au culminat cu aventura care a însemnat Antarctica', detaliază Ștefan Doniga.

Concertul din Antarctica a fost o adevărată provocare, în primul rând din cauza condițiilor stricte de acces în această regiune și a condițiilor de mediu neprietenoase. O probă de anduranță de șansă, așa cum o consideră Diana și Ștefan.

'Noi, inițial, am vrut să o legăm chiar atunci, în octombrie. Și mi s-a spus imediat că este imposibil. Pentru că încă nu pornește vara în Antarctica și nu se poate ajunge. Pur și simplu este complet inaccesibil. Și am început, cu ajutorul unei minunate prietene și cercetătoare la Institutul Antarctic de pe lângă Academia Română, Corina Ițcuș, să luăm legătura cu Institutul Național Antarctic din Chile. Încet, încet, am reușit să obținem din partea lor o invitație ca participanți în programul de rezidență artistică, așadar să avem un concert profesionist. Concert profesionist înseamnă cu public anunțat, cu programare, cu sală aranjată, cu tot ce trebuie. Am avut senzația că au fost să fie toate lucrurile astea. S-au legat și au reușit din prima încercare. Faptul că am reușit să atragem sponsori, faptul că am câștigat finanțarea de la Institutul Cultural Român, faptul că am obținut invitațiile de la Institutul Antarctic, faptul că am negociat cu Guinness, iată câte planuri au fost de atins și câte puncte esențiale de realizat. Dacă unul dintre aceste puncte nu funcționa, tot proiectul se anula. Cel puțin cel cu Guinness. Rămâneam cu cele șase concerte, făcute în interesul Institutului Cultural Român și asta era tot. (...) Ceea ce am făcut noi este și o chemare la reflexie pe această temă. Am demonstrat că planeta este atât de mică și atât de fragilă și că toate lucrurile se pot întâmpla în absolut orice sens, dar ține de noi, de responsabilitatea noastră și de înțelegerea noastră să putem să facem să ne fie bine în continuare. Drumul ăsta al libertății a fost și un drum al responsabilității. Și care, așa cum a spus Diana, a fost guvernat de șansă. Că ne place nouă să credem că norocul ți-l mai faci și cu mâna ta, asta e foarte adevărat', precizează pianistul român.

Visul concertului în Antarctica a fost îndeplinit în cele din urmă, iar experiența a fost una specială, încă de la aterizarea pe continent și continuând cu concertul în sine, care a consfințit recordul mondial pentru cel mai rapid turneu de concerte pe toate continentele.

'Primirea a fost absolut minunată. Când am deschis ușa stației, când am fost invitați înăuntru, exact în ușă, trei cercetători erau îmbrăcați, unul într-un tricou albastru, unul galben și unul roșu, pe care scria Antarctica. S-au așezat exact în ordinea asta și așteptau să vadă cum reacționăm. E normal că erai copleșit. Și pregătirea lor a fost minunată. În sala respectivă, care este un container maritim, s-a proiectat tricolorul românesc pe fundal, atâta vreme cât am cântat. Au organizat o masă pentru noi, deși resursele lor sunt extrem de limitate. Și un lucru pe care am vrut să-l facem noi în mod special: am cântat îmbrăcați în haine tradiționale românești. Diana a avut o fotă frumoasă și o ie, iar eu am avut o ie. Mi-e greu să mă imaginez dând concerte de muzică clasică altfel decât în costum, dar atunci am ales să am o ie. Am transportat cu mine în Antarctica în mod special o ie, ca să avem concertul ăsta. Reacția a fost absolut extraordinară. A fost al doilea cel mai mare eveniment public organizat în istorie în Antarctica. Au fost aproape 70 de oameni în public, în condițiile în care la Metallica, cu 12 ani înainte, au fost 120. Așadar și ăsta a fost aproape un record. O energie foarte frumoasă, o bucurie extraordinară din partea tuturor. Nu am simțit că a fost un eveniment organizat la intenția noastră sau la propunerea noastră. Nicidecum. A fost o bucurie pentru toate părțile că acolo s-a împlinit un record mondial. Totuși, noi am corectat recordul celor de la Metallica cu aproape 60 de zile. La ei erau 154 de zile și vreo 3 ore. Noi avem 98 de zile și 22 de ore. Și asta pentru că am avut acel interval mare, octombrie-noiembrie, în care am așteptat să se facă vară în Antarctica. Dar ambiția noastră a fost să coborâm sub 100 de zile', afirmă Ștefan.

Cei doi au lăsat în Antarctica, sub formă de donație, vioara și pianul cu care au concertat, alături de alte fragmente de cultură românească, precum partituri ale compozitorilor români, albume de pictură, de poezie, volume bilingve, română-engleză și chiar un volum quadrilingv, un Luceafărul în patru limbi, plus română.

De asemenea, au dus la stația științifică o plachetă cu harta României și cu titlul proiectului, transmisă de Cristina Ițcuș prietenilor ei din Antarctica.

'Am încercat să facem lucrurile acestea din perspectiva unui om obișnuit. Dacă cineva își propune să facă lucrurile acestea, atunci am demonstrat că se poate. Motiv pentru care am și lăsat în Antarctica un pian și o vioară. Că ne întrebau - 'Păi da' nu vă e frică că o să vină cineva și o să vă detroneze, o să vă corecteze recordul?' Și am spus că noi asta ne dorim. Exact asta ne dorim. Pentru că, odată ce ai obținut un record mondial, el al tău rămâne chiar dacă cineva, mai târziu, va fi mai rapid să zicem. Dar scopul nostru nu e acela de a rămâne pe vecie cei mai rapizi globetrotteri muzicali, ci de a stimula oamenii să împartă din valorile lor. Să ducă frumusețea și cultura mai departe, cât mai departe, cel mai departe, cum am reușit noi. De-aia am lăsat pianul acolo și vioara, să fie un stimul și pentru alți muzicieni să se ducă, să țină concerte, să ducă mesajul ăsta de bucurie, de frumusețe, de pace, de valori. Să-l ducă peste tot în lume. Asta a fost, de fapt, scopul nostru inițial și final. (...) Știi, e un lucru. Fiecare dintre noi a crescut, cel puțin în partea asta de lume, cu fascinația asta a Cărții Recordurilor. Când eram copii, eram fascinați de 'cel mai' și 'cea mai'. Și aceste recorduri Guinness fac parte, într-un fel, din mitologia personală a fiecăruia. Mai mult decât atât, mai există un termen în toată povestea asta care se numește Antarctica. Și care iarăși reprezintă un fel de lume fascinantă, altă planetă, un termen care atrage foarte mult. Și noi ne-am bazat pe joncțiunea dintre acești doi termeni pentru a asigura o comunicare, o publicitate foarte mare a intențiilor noastre. Da, am primit și certificatele acasă de câteva zile. Le-am primit și suntem, iată, în luna mai. Deci, din decembrie 2023, când a început primul mail către Guinness World of Records, și mai 2025 au trecut aproape 18 luni. Așa considerăm că e firesc să se facă un record mondial profesionist', subliniază pianistul român.

Pe de altă parte, Ștefan consideră important acest record și turneul mondial nu doar pentru a îmbunătăți imaginea României și a face cunoscută cultura românească peste hotare ci, în primul rând, pentru a sensibiliza românii privind muzica clasică și valorile noastre culturale.

'Peste tot pe unde am fost, aprecierea la adresa culturii române a fost superlativă. Peste tot. Și am fost în locuri foarte exotice. Trebuie să subliniem lucrul ăsta. În afară de Bruxelles, unde sunt foarte mulți români și cultura română este cunoscută, de New York și cu excepția Oaklandului, care este un oraș de un alt nivel de civilizație și cu o minoritate română extrem de activă, mai ales în domeniul cultural, dar în celelalte locuri pe unde am fost și nu numai cu ocazia turneului - Cuba, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Australia, Peru, Chile - îți spun doar câteva dintre locurile în care am fost, deschiderea către cultura românească a fost una extraordinară. Acolo cultura românească, în mod firesc, nu este cunoscută. Dar felul în care noi am prezentat-o, conținutul pe care l-am oferit, am avut grijă să fie unul foarte frumos, reprezentativ, deci să reprezinte niște valori cu adevărat autentice, cu adevărat puternice. Iar reacția față de cultura românească a fost extraordinară. Întotdeauna am fost invitați înapoi, întotdeauna ni s-au propus turnee mai ample. Motiv pentru care rostul unor astfel de demersuri pentru promovarea culturii românești în străinătate este unul foarte important. Faptul că noi am ajuns atât de departe, faptul că noi am prezentat cultura românească peste tot în lume și că am obținut un record mondial este mult mai important însă pentru publicul din România, pentru a conștientiza valoarea culturii române, și pentru a înțelege că prin muzică clasică poți încă să fii primul din lume. Prin cultură autentică, prin valori autentice, românești poți să faci un lucru de nivel universal. Cred că este mult mai important lucrul ăsta. Ce am făcut noi, la nivel mondial, e mult mai important pentru români și pentru ce se întâmplă în România decât pentru felul în care suntem noi văzuți în străinătate. Noi, de fapt, pentru lucrul ăsta am făcut-o', susține Ștefan Doniga.

Colaborarea între violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga înseamnă peste 40 de proiecte culturale, mai mult de 650 de concerte pe toate cele șapte continente, două compact discuri de muzică românească și 22 de filme de lungmetraj despre cultura din România, în seria 'Redescoperă România', preluată de către televiziunea română TVR, care a difuzat-o în 110 emisiuni, pentru promovarea culturii și turismului în perioada pandemiei.

Cei doi artiști au cucerit cea mai importantă distincție a criticii muzicale românești - premiul de excelență Musicrit pentru anul 2023. AGERPRES/(A, AS - redactor: Sebastian Olaru, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)