Sute de persoane îmbrăcate în portul popular şi-au dat întâlnire, sâmbătă, la cea de-a IV-a ediţie a Zilelor Portului Popular Vrâncean, organizată de Muzeul Vrancei, manifestare care îşi propune, potrivit organizatorilor, să încurajeze replicarea a cât mai multe din modelele de ii sau catrinţe pe care muzeul le deţine în depozitele sale.

"Scopul principal al manifestării nu este expunerea costumelor populare pentru a le transforma în fotografii în social-media, ci ca doamnele iubitoare de artă populară să preia modelele. Văzându-le aici, ele le fotografiază, le transcriu pe hârtie şi le replică, le multiplică, deoarece, în timp, exponatele astea frumoase se degradează în muzeu. Şi dacă ele n-ar fi replicate din timp în timp, s-ar pierde modelul, ar rămâne doar undeva într-o carte de etnografie sau într-un album de poze. Ori acum, după cum se vede, sunt multe pasionate de folclor care nu au venit pur şi simplu să vadă aceste costume populare, ci au venit după modele. Ele vin, culeg, fotografiază cu atenţie, şi pe faţă şi pe dos, apoi merg la ele acasă şi replică. În felul acesta, de la prima ediţie şi până azi avem câteva zeci de costume, cămăşi, chiar catrinţe, cusute. Deci scopul e să oferim doamnelor modele de costume populare pentru a le replica prin cusut", a declarat, pentru AGERPRES, managerul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă.

Muzeul Vrancei deţine circa o mie de piese din costume tradiţionale, majoritatea din Vrancea. Multe din ele sunt astăzi replicate prin intermediul şezătorilor, devenite deja o obişnuinţă şi în Vrancea.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

"Şezătoarea este un fenomen naţional, un fel de mişcare anti-kitsch, determinată de invazia de cămăşi produse în alte ţări, care a dus la o renaştere a sentimentului de a-ţi face singur o cămaşă tradiţională. Majoritatea femeilor care participă la aceste şezători sunt doamne cu studii superioare, medici, ingineri, economişti. Şi în Vrancea se coase, inclusiv la Muzeul Vrancei. Niciodată în muzeu nu s-a cusut, dar acum doamnele noastre au luat acul, aţa şi transformă simplul material într-o bijuterie", a susţinut Valentin Muscă.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

Şi multe din angajatele muzeului au purtat în cadrul expoziţiei ii cusute chiar de ele, cum este cazul Cristinei Baldin, pentru care cusutul a devenit o pasiune.

"Pasiunea mea a început în 2021, când, pentru prima dată, Muzeul Vrancei a scos într-o expoziţie aceste costume. Am văzut atunci un model care mi-a plăcut, am cusut o cămaşă care astăzi e purtată de o altă colegă şi apoi, datorită domnului Nelu Dumitrescu, care m-a ajutat cu modele mai grele, am ales acest model de cămaşă din muzeu, un model cu o cusătură înfoiată. Mi-a luat circa un an de zile să cos această cămaşă, dar cusutul a devenit o pasiune şi lucrez aproape zilnic", a spus Cristina Baldin, restaurator la Muzeul Vrancei.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

La manifestare a participat şi Nelu Dumitrescu, vrâncean plecat în Germania din 1988, un împătimit colecţionar de costume populare şi iubitor de etnografie, devenit astăzi mentor pentru cei care îşi doresc să redescopere costumul popular.

"Catrinţa vrâncenească seamănă cu restul catrinţelor moldoveneşti prin faptul că are dosul negru, la spate, şi foile ornamentate, dar îi lipseşte marginea roşie de jos, care este specifică în restul Moldovei, astfel că aceasta este inconfundabilă. Cu sute de ani în urmă, a fost catrinţa neagră de lână. După care, femeia a vrut să îşi înfrumuseţeze viaţa şi ochiul şi a început să pună nişte vârste, cum le numim noi, care au evoluat, azi mai puţin, mâine mai mult. Specificul catrinţelor de Vrancea este acela că sunt cusute cu foarte mult fir metalic, de argint sau de aur. După 1940, când firul metalic a devenit greu de procurat, s-a trecut la mătase, care însă era mai greu de lucrat. A apărut în anii '60 lame-ul, şi iar s-au făcut lucruri foarte frumoase, pentru că avea aceaşi strălucire, chiar dacă nu şi valoarea firului metalic. Acum se găseşte din nou fir metalic, care a început să fie iarăşi folosit, chiar dacă acesta costă, pentru că şi înainte femeile cheltuiau mult pentru costumele populare, pentru că puneau foarte mult preţ pe aspectul exterior", a povestit Nelu Dumitrescu.

În Vrancea, până aproape de zilele noastre existau comunităţi în care bărbaţii şi femeile purtau zilnic portul tradiţional. Astăzi, doar răzleţ, prin satele de munte, mai poţi găsi persoane care nu au purtat în viaţa lor altceva decât costumul popular. AGERPRES / (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)