Romanul "Mă numesc Damjan" (Ime mi je Damjan - în original) al scriitoarei slovene Suzana Tratnik, a cărui traducere în limba română a fost lansată în cadrul unui seri literare organizate de Ambasada Sloveniei, în prezenţa autoarei, aduce în atenţie problemele identităţii de gen.

Reeditat în mai multe rânduri şi tradus în mai multe ţări, romanul "Mă numesc Damjan" a fost în acelaşi timp foarte bine primit şi foarte controversat în Slovenia, în special după ce a devenit unul dintre romanele promovate în şcolile din această ţară, în cadrul unui program de susţinere a lecturii. Cu această ocazie romanul a fost republicat şi distribuit gratuit în liceele din toată ţara. Cartea a fost tradusă în şapte limbi: sârbă, cehă, slovacă, slovacă, germană, macedoneană, bulgară şi română.

Publicat în 2001, când în Slovenia nu existau prea multe discuţii despre identităţile trans, romanul vorbeşte despre identitatea de gen şi, mai mult decât atât, despre refuzul protagonistului de a fi etichetat. Povestea în sine se construieşte în jurul protagonistului adolescent, o fată cu numele Vesna, care, pe măsură ce trece timpul, ajunge să se simtă şi să se identifice din ce în ce mai mult cu un băiat, la 17 ani luându-şi numele de Damjan şi trăind ca un băiat cu trup de femeie.

Căutarea identităţii este o temă cu o lungă istorie, întinzându-se înapoi până la perioada antichităţii. Dincolo însă de identitatea de gen, romanul vorbeşte despre comunicarea deficitară între generaţii, insistând mult pe relaţia dintre Damjan şi părinţii săi, şi despre problemele pe care le întâmpină în general orice adolescent care încearcă să înţeleagă ce se întâmplă în jurul său şi cum să îşi croiască un drum în viaţă.

''Situaţia sa este complicată din cauza numeroaselor probleme pe care încearcă să le rezolve în felul său. Cum povestea este destul de complexă, mi-ar fi fost greu să o scriu dacă nu aş fi inclus umorul. Cred că umorul este foarte important, deoarece poate fi o modalitate bună de a descrie lucrurile, situaţiile dintr-o perspectivă diferită'', a declarat scriitoarea slovenă pentru AGERPRES.

Departe de a fi un adolescent model, Damjan este exemplul de adolescent cu care se pot identifica foarte mulţi tineri.

''Când am scris o carte, nu am avut în minte un public special de cititori. Dar când această carte a apărut, în 2001, a fost concepută ca un roman pentru tineret, probabil pentru că Damjan are 19 ani, deşi eu îl văd ca pe un adult în multe privinţe'', a mai spus Suzana Tratnik, referindu-se la controversa stârnită de includerea romanului într-un program naţional de lectură destinat şcolilor din Slovenia.

''Am fost invitată în multe şcoli, iar discuţiile despre roman au fost întotdeauna foarte frumoase şi animate. (...) Pentru unii (...) romanul a fost prea dificil, pentru că sub straturile de umor găsim problemele serioase ale lui Damjan, pe lângă genul său există trecutul său în familie, provenienţa din clasa muncitoare, băutura, singurătatea etc.'', a mai spus autoarea.

Conform propriilor declaraţii, Suzana Tratnik provine dintr-o familie de muncitori, dintr-o căsătorie mixtă (mama este sârbă, tatăl era sloven).

Referindu-se la situaţia minorităţilor sexuale, ea spune că în Slovenia există căsătorii între homosexuali, ceea ce este un semn important al egalităţii în faţa legii, dar homofobia este încă prezentă, afectând tinerii care nu au niciun sprijin în anturajul lor, dar şi multe alte persoane, deoarece aşteptările societăţii pot fi încă foarte conservatoare şi depăşite, în special pentru femei şi pentru toate celelalte grupuri minoritare.

Suzana Tratnik a debutat în 1997 cu un volum de proză scurtă, intitulat Pod niclo (Sub zero grade). Este autoarea a şapte volume de proză scurtă şi a şase romane, Ime mi je Damjan (2001) - Mă numesc Damjan, Tretji svet (2007) - A treia lume, Tombola ali zivljenje! (2017) - Tombola sau viaţa!, Norhavs na vrhu hriba (2019) - Balamucul din vârful muntelui, Pontonski most (2020) - Podul salvator, Ava (2021). De asemenea, este o apreciată traducătoare din literatura engleză şi americană. Pentru creaţia sa literară a fost răsplătită cu premiul Preseren, cea mai înaltă distincţie culturală din Slovenia (2007), Premiul pentru proză scurtă al oraşului Novo mesto (2017) şi Premiul pentru cel mai bun roman pentru tineret (2018). Opera sa literară a fost tradusă în peste douăzeci de limbi.

Tradus în limba română de Paula Braga Simenc, romanul "Mă numesc Damjan" a fost publicat de Editura Casa Cărţii de Ştiinţă în 2022. Simenc a tradus o serie întreagă de autori sloveni clasici sau contemporani, precum şi articole sau fragmente de text pentru diverse publicaţii. AGERPRES/(AS - autor: Cristina Zaharia, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)