Pe Calea Victoriei, la numărul 120, trecătorul este atras de o clădire aflată în contrast cu edificiile din apropiere, ridicate în epoci istorice diferite. Construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de arhitectul Paul Gattereau şi cunoscut sub numele de Casa Algiu - Toma Stelian, imobilul l-ar fi găzduit, potrivit unor legende urbane, inclusiv pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Edificiul, realizat înainte de 1850 şi refăcut în 1875 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, a fost construit pentru Mihai Algiu în stil eclectic, cu dominanţă neo clasică.

"Clădirea GDS din Calea Victoriei 120, în stilul în care o vedem acum, a fost realizată de Paul Gottereau în stil eclectic, cu dominanţă neo-clasică. Dacă ne uităm puţin, putem observa că aduce foarte mult şi cu clădirea veche a CEC, pe care tot Paul Gottereau a proiectat-o. Modul în care a fost realizată a fost o cerere a proprietarului de atunci, domnul Algiu. De altfel, aşa a şi rămas denumită în istorie, Casa Algiu, şi după aceea s-a adăugat şi Toma Stelian. Menţiuni despre casă apar (...) undeva între 1846-1852, dar ca o clădire dreptunghiulară situată lângă un han care se numea Băbeanu. Nu a fost menţionată ca fiind o casă de o anumită importanţă pentru că la vremea respectivă nu se punea problema. Abia după 1875 a căpătat o anumită importanţă", a declarat, pentru AGERPRES, Tiberiu Czink, director administrativ al Grupului pentru Dialog Social (GDS).

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

La Ministerului Culturii, pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, construcţia are codul B-II-m-B-19865 şi apare ca fiind ridicată la sfârşitul secolului XIX - prima jumătate a secolului XX.

Casa a fost cumpărată în 1895 de Toma Stelian, o personalitate politică a vremii, care a locuit în acolo până în 1914 când s-a mutat în palatul pe care i l-a construit arhitectul Ion D. Berindei pe şoseaua Kiseleff, potrivit aceleiaşi surse.

Clădirea de pe Calea Victoriei este acum sediu pentru Grupul de Dialog Social, dar în acelaşi spaţiu funcţionează şi un cunoscut club de jazz.

Construcţia a fost renovată în 1977, la ordinul lui Nicu Ceauşescu. "Nicu Ceauşescu îşi dorea ca aici să fie un centru al tineretului UNESCO, pentru asta a fost făcută renovarea. El a recondiţionat perfect clădirea prin Societatea de Construcţii 'Carpaţi', dacă ţin eu bine minte. Această clădire a fost atunci recondiţionată şi reconsolidată, şi este şi acum foarte rezistentă, are ziduri foarte solide. (...) Nu este situată pe harta clădirilor cu risc seismic", a mai spus Tiberiu Czink.

Intervenţiile efectuate în 1977 au răspuns nevoilor funcţionale pe care ar fi trebuit să le îndeplinească imobilul, fără a afecta structura sa spaţială, susţine acesta.

Ansamblul imobiliar este compus din două corpuri de clădiri şi o grădină: clădirea principală a cărei faţadă este orientată spre Calea Victoriei, şi partea secundară, care se poate vedea din curte, în care stăteau servitorii.

"Clădirea principală are la parter cinci camere, iar etajul este, de asemenea, împărţit tot în cinci camere. Corpul secundar este mai mare, cu atât mai mult cu cât şi după renovare şi recondiţionare au mai apărut şi alte spaţii, câteva spaţii sanitare noi şi compartimentări pentru birouri. (...) Corpul secundar, exceptând toaletele, are şase camere la care se adaugă anexa din spate care are şi ea alte camere. Acolo este centrala şi alte cinci camere", a mai spus Czink.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

Faţadele clădirilor sunt cele originale, concepute de arhitectul Paul Gottereau. Faţada principală, dinspre Calea Victoriei, este realizată în factură neoclasică şi este încununată cu un medalion în care poate fi văzută litera "A" şi un balcon de fier forjat. Ferestrele sunt amplasate simetric faţă de balcon şi au ancadramente de stuc. Nivelurile sunt separate cu un brâu ornamentat bogat, iar casa se termină cu o cornişă puternic accentuată, conform descrierii făcute de Tiberiu Czink.

O parte din camere păstrează stucatura deosebit de bogată, în trei dintre acestea putând fi admirate ornamentele de pe tavane, realizate din ipsos vopsit în culoarea lemnului.

"Avem şi o curte mare, de aproximativ 500 de metri pătraţi. Tot spaţiul, cu clădirea inclusă, are aproximativ 1.020 de metri pătraţi, iar clădirea în sine are 520 de metri pătraţi. Este un spaţiu cunoscut, în general, drept Grădina de vară a GDS, dar locul este folosit şi ca spaţiu de concerte, dar şi pentru Festivalul Internaţional de Jazz, care anul acesta va avea, dacă nu mă înşel, cea de-a 11-a ediţie. Aici se ţin concerte şi simpozioane, uneori şi dezbateri care sunt mai ample şi care nu pot fi ţinute în spaţiile din interior. Uneori avem şi târguri de artă ceramică şi de handmade", a precizat Czink.

Clădirea din Calea Victoriei 120 are şi o istorie romanţată, legenda urbană amintind că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a locuit acolo, înainte de refacerea realizată după planurile lui Paul Gottereau.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

"Legenda urbană spune că aici ar fi venit şi amanta lui Alexandru Ioan Cuza, Maria Obrenovici. Nu există, de fapt, niciun document care să ateste acest lucru. (...) Acest lucru cred că este doar un mit, o legendă. Nu văd când şi cum ar fi putut ca Alexandru Ioan Cuza să fi stat în această casă, cu atât mai mult cu cât această casă, aşa cum arată acum, a fost construită în 1875, iar Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit să abdice în 1866. Deci, nu văd cum ar fi putut el să locuiască aici. Acestea sunt doar nişte legende urbane", a opinat reprezentantul GSD. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Anda Badea)