Impactul creșterii prețului gazelor naturale la hub-ul TTF din Amsterdam este amortizat temporar, în România, prin plafonări și producție internă, dar dacă tensiunile persistă, presiunea pe industrie, inflație și economie va deveni inevitabil, consideră Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

'Explozia de 40% a TTF (benchmark-ul european de referință pentru gazele naturale tranzacționate pe bursă) nu este rezultatul unui singur eveniment. Este produsul unei piețe fragile, tensionate structural, lovită de un șoc geopolitic major. Gazul european rămâne: sensibil la conflict, dependent de GNL, vulnerabil la blocaje logistice, predispus la reacții emoționale. Pentru România, impactul este amortizat temporar prin plafonări și producție internă, dar dacă tensiunile persistă, presiunea pe industrie, inflație și economie va deveni inevitabil. Energia nu mai este doar o marfă. Este un indicator al stabilității geopolitice globale. Iar TTF este termometrul acestor fragilități', a explicat Chisăliță, într-o analiză transmisă marți AGERPRES.

Un atac cu drone atribuit Iranului a lovit instalații majore de gaz lichefiat (LNG) în Qatar (în special complexul Ras Laffan). Qatar, fiind unul dintre principalii exportatori de LNG din lume, a oprit producția de gaze lichefiate după acest atac. Această oprire a eliminat o parte semnificativă din oferta globală de LNG - resursă esențială pentru Europa, care importă LNG pentru a compensa lipsa de gaz rusesc. Această reducere bruscă a ofertei a alimentat un salt puternic al prețurilor TTF (cu 40%).

În plus, instabilitatea geopolitică a afectat și traficul maritim în Strâmtoarea Ormuz, un punct cheie prin care trec o parte semnificativă din exporturile energetice globale (petrol și LNG).

'Chiar înainte de această criză actuală, stocurile de gaze din Europa erau relativ scăzute și piața era tensionată din cauza cererii sezoniere, costurilor de transport și cerințelor de regăsire a stocurilor după iarna trecută. Astfel, un șoc de ofertă (chiar temporar) generează o reacție disproporționată a prețurilor. Prețul TTF reflectă dinamica globală a ofertei și cererii pentru gaze naturale. Piața rămâne sensibilă la factori: geopolitici (războaie, tensiuni în Orientul Mijlociu), logistici (transport maritim, capacități de regazeificare), stocuri și cerere sezonieră, și poate fluctua semnificativ în perioade scurte când apar perturbări majore', subliniază ursa citată.

Președintele Asociației Energia Inteligentă consideră, astfel, că majorarea de 40% la TTF nu este cauza unui singur factor intern, ci de combinație între o perturbare neașteptată a ofertei la nivel global și emoții pe piață (oamenii se așteaptă la aprovizionare limitată), ceea ce crește presiunea pe prețuri.

Dumitru Chisăliță a explicat și de ce prețul gazului european tranzacționat la Title Transfer Facility (TTF) reacționează mai violent decât cel al petrolului de referință Brent crude, arătând că motivul ține de structura pieței, nu doar de geopolitică.

Astfel, în timp ce piața petrolului este mult mai mare și mai lichidă, cu o producție globală de 105 milioane barili/zi, fluxuri diversificate, stocuri strategice în multe țări și capacitate mare de redirecționare, gazul este mai regional și mai rigid.

'Gazul (mai ales în Europa) are: infrastructură fixă (conducte, terminale LNG), capacitate limitată de transport rapid, depozite de înmagazinare a gazelor limitate. Dacă se blochează 10% din ofertă nu se poate compensa imediat această lipsă din piață și piața reacționează disproporționat. Gazul nu are încă flexibilitatea globală pe care o are petrolul', a comentat președintele AEI.

În plus, în cazul țițeiului SUA, China și UE au rezerve strategice enorme și pot elibera milioane de barili/zi. Gazul este stocat doar sezonier, existând o capacitate limitată. Dacă volumul gazelor din depozite este redus se instaurează rapid panica. Asta face ca traderii de gaz să reacționeze anticipativ la lipsa gazelor și volatilitatea este mult mai mare decât la țiței, a mai precizat el.

'Cererea de gaz este mai puțin flexibilă. În cazul benzinei consumatorii pot reduce folosirea mașinilor și astfel se poate reduce cererea. În cazul gazului nu poți opri încălzirea orasului și centralele trebuie să funcționeze. Asta face piața mai 'nervoasă'. Europa este structural mai vulnerabilă la gaz. După reducerea importurilor rusești Europa depinde mult de GNL, fiind în concurență cu Asia pentru aceleași cargouri. Asta face ca orice risc în Orientul Mijlociu să lovească direct în TTF. Petrolul, în schimb, este deja globalizat și diversificat', se mai arată în analiză.

Totodată, piața TTF este mai mică, mai puțin lichidă decât petrolul și mai influențată de fluxuri speculative iar un volum relativ mic de capital poate mișca prețul mai puternic decât pe Brent.

'De aceea vedem creșteri de prețuri mai mari de 30-50% la gaz, în timp ce petrolul urcă doar 5-10% în aceeași perioadă', a punctat Chisăliță.

Pentru viitor, acesta consideră că evoluția prețului gazelor naturale pe hub-ul TTF este foarte incertă însă, în scenariul unor tensiuni geopolitice persistente (blocarea totală și continuă a Strâmtorii Ormuz care afectează aproape 20% din comerțul global de LNG), prețurile TTF ar putea urca semnificativ peste nivelurile actuale, posibil să fie până în 90 euro/MWh în scenarii extreme de perturbare a aprovizionării.

'Acest scenariu reflectă o reacție de piață la riscul aprovizionării, nu o predicție 'sigură', precizează sursa citată.

În scenariul normalizare/ofertă mai bună, pe măsură ce stocurile și aprovizionarea LNG rămân relativ solide și cererea nu explodează, prețul TTF ar putea oscila în jurul unor valori moderate, posibil sub 40-50 euro/MWh, mai ales dacă există pace geopolitică și niveluri bune de stocare.

Pe termen mediu (2026-2027), analistul crede că prețul gazelor naturale european va fi influențat de factori structurali precum diversificarea surselor (mai mult LNG din SUA/Alte regiuni și cerere) și politică energetică sezonieră a UE.

În România, pentru populație impactul scumpirii gazelor este zero atât timp cât cerea de gaze poate fi acoperită de ofertă, pentru că prețurile sunt plafonate prin schema guvernamentală.

Pentru industrie și economie, având în vedere că prețurile de vânzare a gazelor naturale la consumatorii industriali sunt adesea legate prin contract de prețul TTF, creșterea acestuia duce și la creșterea prețului la consumatorii industriali. Un preț de 40 euro/MWh pe TTF poate duce la o creștere a prețului la consumatorii noncasnici cu circa 20% față de anul 2025, dar un preț de 60 euro/MWh pe TTF poate duce la o creștere a prețului la consumatorii noncasnici cu aproximativ 40% față de anul 2025.

'România produce o parte din electricitate pe gaz. Dacă gazul se scumpește crește costul energiei electrice pe piața liberă. Chiar dacă avem hidro și nuclear, gazul stabilește adesea prețul marginal în piață. Paradoxul scurt, există și un efect pozitiv pe termen scurt statutul încasează taxe și dividende mai mari. Dar dacă economia încetinește din cauza energiei scumpe, efectul net poate deveni negativ', a mai menționat Dumitru Chisăliță.

El subliniază, însă, că România este într-o poziție mai bună decât multe state UE deoarece are producție internă semnificativă, are depozite subterane relativ bine dezvoltate și urmează să înceapă producția offshore din Marea Neagră prin proiectul Neptun Deep (probabil 2027-2028). AGERPRES/(AS-redactor: Andreea Marinescu, editor: Constantin Balaban, editor online: Adrian Dădârlat)