Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua Internaţională a Picnicului

Se spune adesea că viaţa nu este un picnic, însă acest dicton nu este valabil şi de Ziua Internaţională a Picnicului (#InternationalPicnicDay), marcată anual pe 18 iunie - o ocazie perfectă de a mânca în aer liber alături de prieteni şi de familie.

Plasată în mod convenabil la mijlocul lunii iunie, această zi este de obicei pentru mulţi oameni una caldă şi însorită (cel puţin în emisfera nordică). Şi chiar dacă vremea nu vrea să coopereze, un picnic în interior poate fi un înlocuitor excelent pentru o masă în aer liber. Trebuie doar să întindeţi o pătură pe podea şi să vă bucuraţi de o masă simplă!

Cuvântul "picnic" îşi are, probabil, originile în limba franceză, mai exact în cuvântul "pique-nique". Se crede că acest tip de masă informală în aer liber a devenit o distracţie populară în Franţa după Revoluţia Franceză, când s-au putut vizita din nou parcurile regale ale ţării. Cu toate acestea, chiar dacă îşi are originile în Franţa, această modalitate încântătoare de petrecere a timpului liber s-a răspândit mai apoi în întreaga lume.

După cum o ştiu fanii romanelor lui Jane Austen, picnicurile din Anglia secolului al XIX-lea s-au transformat în evenimente sociale complexe, cu meniuri cuprinzând un sortiment variat de mezeluri şi plăcinte, care necesitau zile întregi de pregătire.

De-a lungul anilor, picnicurile au ajuns uneori reunească oameni de rând pentru un protest politic. Unul dintre cele mai faimoase manifestări de acest fel a fost "Picnicul Paneuropean" care a avut loc în vara anului 1989 la graniţa dintre Austria şi Ungaria. Acesta a făcut parte din numeroasele proteste împotriva comunismului din acel an care au dus la căderea Cortinei de Fier.

Mai recent, în 2009, Cartea Recordurilor Guinness a consemnat cel mai mare picnic din lume, la care au participat peste 20.000 de persoane în Lisabona, Portugalia.

Picnicurile din zilele noastre pot fi ceva mai informale, uneori fiind suficiente doar câteva bucăţi de pâine şi de brânză aruncate într-o pungă de hârtie şi mâncate pe o bancă din parc. Un picnic poate fi axat pe aproape orice doresc participanţii, inclusiv pe jocuri şi pe alte activităţi în aer liber.

În prezent, notează site-ul Daysoftheyear.com, #InternationalPicnicDay este sărbătorită în numeroase ţări, fiind o oportunitate la îndemâna tuturor de a celebra frumuseţea mâncatului în aer liber!

Ziua Internaţională a Sushi-ului

Nu poţi cumpăra fericirea, dar poţi cumpăra sushi, ceea ce este cam acelaşi lucru, ne spune site-ul Daysoftheyear.com. În ultimele două decenii, această mâncare tradiţională japoneză, adesea echivalată cu peştele crud şi respinsă, din această cauză, de mulţi oameni, a devenit o adevărată senzaţie, căpătând chiar o zi aniversară în care fanii acestui preparat delicios încearcă să sensibilizeze opinia publică cu privire la adevărurile şi ficţiunile care îl înconjoară.

Urmărirea originilor sushi-ului ne poartă până în Asia de Sud-Est la o metodă de păstrare a peştelui pentru a fi consumat ulterior. Cunoscut sub numele de "narezushi", peştele era păstrat învelit în orez sărat şi fermentat, păstrându-se mai multe luni datorită fermentaţiei orezului. Iniţial, orezul era aruncat atunci când peştele era gata de consum, consumându-se doar acesta din urmă. Următoarea etapă a apariţiei sushi-ului modern este mai familiară pentru consumatorul din zilele noastre, fiind cunoscută sub numele de "namanare". Acesta consta dintr-un peşte parţial crud învelit în peşte şi consumat înainte ca aroma să se schimbe. De-a lungul timpului, sushi-ul s-a transformat dintr-o modalitate de conservare a peştelui într-o nouă formă de bucătărie. Aceasta nu a fost însă ultima etapă a evoluţiei acestui aliment popular.

În perioada Edo, între anii 1600 şi 1800 d.Hr. în Japonia, a apărut forma tradiţională de sushi pe care o cunoaştem astăzi. În acest moment, sushi-ul putea fi regăsit doar în cultura japoneză şi consta din peşte şi legume învelite în orez amestecat cu oţet. Această formă de sushi a cunoscut variaţii regionale, însă ideea care a stat la baza acesteia este încă una dintre cele mai populare forme de sushi din zilele noastre.

Sushi-ul poate conţine orice număr de ingrediente şi adesea include porţiuni gătite, cum ar fi în cazul sushi-ului de crab. Uneori, sushi-ul nu conţine deloc carne, constând în schimb într-un amestec pur vegetal. Ziua Internaţională a Sushi-ului este prin urmare ocazia de a explora această bucătărie şi tot ceea ce are ea de oferit şi poate veţi descoperi că aveţi un nou preparat preferat!

Şi când spunem că unii bucătari trăiesc şi respiră sushi vorbim serios. Pentru ei sushi-ul este mai mult decât un simplu produs alimentar. Pentru a deveni ceea ce în Japonia se numeşte "itamea" de sushi, este nevoie de mulţi ani de pregătire intensă şi de ucenicie. După aproximativ cinci ani de lucru cu un "itamae", un ucenic care se pregăteşte să se specializeze în sushi primeşte prima sarcină importantă: pregătirea orezului de sushi. Întregul proces de învăţare a pregătirii acestui preparat poate dura până la 20 de ani, aşa că dacă mergeţi la un bar de sushi, aveţi aproape garantată o mâncare excelentă .

Ziua Internaţională a Surfing-ului

Surferii iubesc oceanul şi placa de surf, punându-se în situaţii extrem de riscante pentru a prinde "valul perfect". Această apropiere de ocean a stat la baza Zilei Internaţionale a Surfing-ului, marcată în acest an pe 18 iunie, una dintre numeroasele sărbători care promovează acest sport nautic şi stilul de viaţă asociat lui, alături de protejarea mărilor şi oceanelor.

Ziua Internaţională a Surfing-ului a fost iniţiată în 2005 de către Surfing Magazine, o publicaţie care a apărut din 1964 până în 2017, şi de The Surfrider Foundation, un ONG dedicate păstrării oceanelor curate şi încurajării practicării acestui sport nautic.

Celebrată anual în a treia sâmbătă a lunii iunie, #InternationalSurfingDay este o sărbătoare care îi încurajează pe oameni să conştientizeze impactul activităţilor lor asupra mediului şi să protejeze mările şi oceanele, prin crearea unei pasiuni pentru surfing. Ideea acestei zile aniversare a apărut iniţial pe un forum de surfing în 1993, şi, deşi intenţia de a o celebra a existat, resursele transformării sale în realitate pur şi simplu nu au existat pe moment, notează site-ul Daysoftheyear.com.

În această zi, oamenii ies şi fac surf, însă se organizează şi concursuri, grătare, proiecţii de filme şi alte activităţi care le permit în acelaşi timp să se distreze şi să se informeze. Surferii pasionaţi se oferă voluntari pentru curăţarea plajelor, restaurarea habitatelor şi întreţinerea zonelor de agrement, iar organizaţii precum Surfrider Foundation solicită donaţii, creează campanii de strângere de fonduri şi organizează concursuri cu premii unice, cum ar fi plăci de surf şi skateboard-uri.AGERPRES/ (AS - autor: Ana Alecu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Adrian Dãdârlat)