Publicaţiile ştiinţifice şi inovaţiile tehnologice traversează o perioadă de creştere exponenţială, însă descoperirile majore, care contribuie la avansarea ştiinţei într-o manieră spectaculoasă, au devenit tot mai rare odată cu trecerea timpului, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature, informează AFP.

Acest paradox, cel al unei ştiinţe "la ralanti" în pofida unei accelerări a producţiei de cunoştinţe, era deja documentat pentru anumite domenii de cercetare precum semiconductorii şi produsele farmaceutice, au dezvăluit autorii studiului, cercetătorii de la Carlson School of Management din cadrul Universităţii Minnesota din Statele Unite.

Ei au vrut să îl măsoare pentru prima dată la nivelul tuturor disciplinelor, bazându-se pe 45 de milioane de articole ştiinţifice apărute în şase decenii (din 1945 până în 2010) şi pe 3,9 milioane de brevete (din 1976 până în 2010), extrase din baze de date mondiale, inclusiv de pe platforma de informaţii Web of Science.

De-a lungul anilor, autorii au analizat amănunţit documentele cele mai citate, felul în care cercetătorii se citează între ei, pentru a alcătui un "indice de perturbare", care le permite să stabilească dacă un articol a schimbat datele problemei sau dacă o inovaţie tehnologică a creat o descoperire.

Ei au identificat două tipuri de descoperiri: pe de-o parte, contribuţiile care vin să consolideze un "status quo", precum laureaţii premiului Nobel Kohn şi Sham din 1965, care s-au bazat pe teoreme existente pentru a dezvolta o metodă originală de calculare a structurii electronice a atomilor.

Scădere continuă

De cealaltă parte, descoperirile "perturbatoare" care busculează teoriile şi împing ştiinţa într-o nouă direcţie, după modelul cercetătorilor premiaţi cu Nobel Watson şi Crick, care au revoluţionat biologia demonstrând structura dublu-elicoidală a ADN-ului.

Indicele lor merge de la un scor negativ de -1 (consolidare) până la un scor pozitiv de +1 (perturbare). Potrivit calculelor autorilor studiului, procentajul acestui indice scade considerabil şi continuu între 1945 şi 2010 pentru publicaţii (scădere de 91,9%), afectând atât ştiinţele medicale şi fizice, cât şi pe cele sociale. La fel se întâmplă pentru brevete, cu o scădere de 80%.

Declinul se resimte şi în vocabular: în timpul primelor decenii studiate, verbele care evocă creaţia sau descoperirea erau predominante; în ultimele decenii, ele scad tot mai mult, în favoarea cuvintelor ce evocă ameliorări sau aplicaţii.

"Asta nu înseamnă că nu mai există descoperiri", a nuanţat Michael Park, autorul principal al studiului. În pofida unei cadenţe încetinite, "există în continuare un număr destul de consistent de lucrări perturbatoare în descoperirile recente, precum undele gravitaţionale în 2015 şi vaccinul cu ARN mesager împotriva COVID-19", a declarat el pentru AFP.

Însă "un ecosistem ştiinţific sănătos este un sistem în care se amestecă descoperiri perturbatoare şi de consolidare. Or, natura ştiinţei este pe cale să se schimbe", a subliniat profesorul Russell Funk, coordonatorul cercetării.

"A publica sau a pieri"

În discuţie a fost adusă şi ponderea tot mai mare a cunoştinţelor pe care trebuie să le dobândească cercetătorii şi inventatorii, care petrec mai mult timp instruindu-se decât "împingând limitele ştiinţei".

Această "povară a ştiinţei" îi face pe cercetători să se sprijine "pe porţiuni din ce în ce mai mici de cunoştinţe existente", a declarat cu regret profesorul Funk. Studiul notează, de exemplu, tendinţa de a cita din aceleaşi lucrări anterioare, deci o lipsă de reînnoire.

Un alt factor: presiunea de "a publica, a publica şi a publica", o garanţie a succesului academic, aşa cum spune şi expresia "a publica sau a pieri", a adăugat Russell Funk.

"Cursa pentru publicare s-a accelerat de la începutul anilor 2000", a declarat Jerome Lamy, istoric şi sociolog, care nu a luat însă parte la realizarea acestui studiu.

"Deşi noţiunea de descoperire 'perturbatoare' este ceva mai greu de înţeles, acest studiu evidenţiază tocmai acea tendinţă mondială care îi face pe cercetători 'să îşi secvenţieze' lucrările pentru a-şi ameliora indicatorii de performanţă şi pentru a găsi finanţări", a adăugat Jerome Lamy, de la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa.

Acea "atomizare" a studiilor sfârşeşte prin a dilua cercetarea, care îşi asumă din ce în ce mai puţine riscuri" , a mai spus expertul francez.

Pentru a remedia aceste probleme, autorii studiului au solicitat agenţiilor naţionale de cercetare să acorde prioritate calităţii în detrimentul cantităţii şi să aloce mai mult timp programelor ştiinţifice, pentru ca savanţii să poată să reflecteze în profunzime la marile teme de cercetare. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Andreea Lăzăroiu)