Oamenii de ştiinţă estimează că au descoperit o supernovă mai strălucitoare şi mai plină de energie decât oricare alta înregistrată anterior, relatează Press Association.

O supernovă este explozia catastrofală a unei stele masive, aflată la capătul vieţii (când nu mai dispune de combustibil pentru a continua reacţiile nucleare de fuziune) şi reprezintă unul dintre cele mai energetice fenomene din Univers.

O echipă internaţională de astronomi, condusă de cercetători de la Universitatea din Birmingham, sugerează că o împrejurare rară, care a fost posibilă după ce două stele masive au fuzionat anterior exploziei, a condus la "cea mai intensă lumină pe care am văzut-o emisă de o supernovă".

Concluziile referitoare la această supernovă, numită SN2016aps, au fost publicate în jurnalul ştiinţific Nature Astronomy.

Echipa, care include experţi de la Universitatea Harvard, Universitatea Northwestern şi Universitatea din Ohio, sugerează că supernova ar putea fi cel puţin de două ori mai luminoasă şi mai plină de energie şi, în plus, mai mare decât oricare alta înregistrată până în prezent.

Cercetătorii au observat explozia timp de doi ani, până când s-a estompat până la 1% din luminozitatea maximă.

Folosind aceste măsurători, ei au calculat că masa supernovei a fost între 50 până la 100 de ori mai mare decât Soarele nostru.

De obicei, supernovele au mase între opt şi 15 mase solare.

Supernovele pot fi măsurate prin energia totală a exploziei şi cantitatea de energie emisă ca lumină observabilă, sau radiaţie, potrivit autorului principal al studiului, doctor Matt Nicholl, de la Universitatea din Birmingham.

"La o supernovă tipică, radiaţia este mai mică de 1% din energia totală. Dar, la SN2016aps am descoperit că radiaţia era de cinci ori mai mare decât energia (emisă de) explozia unei supernove de dimensiuni normale. Aceasta este cea mai mare cantitate de lumină pe care am văzut-o emisă de o supernovă", a declarat Nicholl.

Echipa este de părere că o explozie care a fost mai intensă decât de obicei ar fi făcut-o atât de strălucitoare.

Oamenii de ştiinţă, care au examinat spectrul luminii, au notat că explozia a fost alimentată de o coliziune între supernovă şi un înveliş masiv de gaz, care s-a desprins de stea în anii de dinaintea exploziei.

"Stelele cu o masă extrem de mare trec prin pulsaţii violente înainte de a muri, eliminând un înveliş uriaş de gaz. Acest lucru poate fi alimentat de un proces numit instabilitate în pereche, care a fost un subiect de speculaţii pentru fizicieni în ultimii 50 de ani. În cazul în care supernova se sincronizează bine, poate să ajungă din urmă acest înveliş şi să elibereze o cantitate imensă de energie în urma coliziunii. Credem că acesta este unul dintre cei mai convingători candidaţi pentru acest proces observat încă şi probabil cel mai masiv", a adăugat Nicholl.

Specialistul a remarcat că o mare parte din gazul detectat în SN2016aps era hidrogen, ceea ce ar putea să-i "uimească" pe oamenii de ştiinţă deoarece ei ar putea presupune că acesta s-ar fi pierdut prin intermediul vânturilor stelare cu mult înainte de începerea pulsaţiilor. "O explicaţie este aceea că două stele mai puţin masive din jur, să zicem de 60 de mase solare, s-au contopit înainte de explozie. Stelele de masă inferioară îşi menţin hidrogenul mai mult timp, în timp ce masa lor adăugată este suficient de mare pentru a declanşa instabilitatea perechii", a explicat Nicholl.

Cercetarea a fost finanţată printr-o bursă de cercetare a Societăţii Regale de Astronomie, alături de granturi de la National Science Foundation, NASA şi Programul-cadru pentru cercetare şi inovare al Uniunii Europene Horizon 2020.

Profesorul Edo Berger de la Universitatea Harvard, coautor al studiului, a adăugat: "Acum că ştim că astfel de explozii energetice apar în natură, noul telescop spaţial James Webb al NASA va putea să vadă evenimente similare atât de îndepărtate încât să putem privi înapoi în timp până la moartea primelor stele din Univers". AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Irina Giurgiu)