Sportul îți oferă uneori și ocazii rare de a călători în țări interzise pentru multă lume. A fost și cazul atletului Ștefan Gavril, care a avut posibilitatea să alerge duminică Maratonul Internațional de la Phenian, afirmând, într-un interviu, pentru AGERPRES, că se aștepta ca o țară comunistă precum Coreea de Nord să fie înapoiată, dar realitatea l-a contrazis.

Alergătorul în vârstă de 35 de ani a stat cinci zile în Coreea de Nord și a rămas cu o impresie plăcută, încât ar repeta experiența și anul viitor, dar cu condiția să fie anunțat din timp, pentru a se pregăti mai bine pentru cursa de maraton.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

Cu dublă legitimare în țară, la CSM Cluj și CSU Cluj, în timp ce în străinătate aleargă pentru Nice Cote d'Azur Athletisme, atletul născut la Brașov și care trăiește în Italia a ieșit pe locul 11 la maratonul de la Phenian, care îl mulțumește doar prin prisma timpului obținut, 2 ore, 19 minute și 50 de secunde. Un timp bun pentru un alergător care parcursese distanța de 42,195 km doar o singură dată în viață. La Seul, în ''Coreea cealaltă''.

Gavril a început târziu să practice atletismul, în 2013, după ce a cochetat câțiva ani cu artele marțiale și kickboxingul, reușind chiar să câștige o cupă mondială la această disciplină.

Experiența în Coreea de Nord i-a adus lui Ștefan Gavril realitatea despre o țară comunistă, diferită față de ceea ce știa de pe rețelele sociale. A rămas uimit de faptul că a văzut mașini de proveniență occidentală pe străzi sau că atleții nord-coreeni erau îmbrăcați cu echipament Adidas. Dar și de condițiile foarte bune de pregătire ale sportivilor, de restricțiile impuse de regimul de la Phenian sau de faptul că mâncarea seamănă cu cea din România.

Video: (c) Ștefan Gavril

Coreea de Nord a găzduit duminică primul Maraton Internațional de la Phenian în ultimii șase ani, la care au participat de asemenea alergători străini veniți la competiție în această țară izolată care și-a ținut granițele în mare parte închise în timpul pandemiei. Coreea de Nord și-a închis granițele în 2020, la începutul pandemiei de COVID-19, dar a ridicat treptat restricțiile începând din 2023 și a permis grupurilor de turiști ruși să intre în țară, dar capitala Phenian rămâne în continuare închisă turismului obișnuit.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Ștefan, cum ai ajuns să alergi în Coreea de Nord, o țară recunoscută pentru un regim închis?
Ștefan Gavril: Coreea de Nord organizează acest maraton ca un concurs internațional, recunoscut de Federația Internațională de Atletism, și la fiecare ediție are nevoie de, nu știu, șase - șapte națiuni diferite, de pe continente diferite. Și prin anumiți manageri invită sportivii să participe la concursurile lor.

AGERPRES: Și cum ai fost ales tu?
Ștefan Gavril: Păi în cazul de față au tratat un managerul meu, care m-a adus pe mine din România și pe băiatul care a reprezentat Marocul la concursul acesta. Străini în total am fost destui, cam 180 și ceva. Dar la nivel ''elite'' am fost 20 de atleți, plus elitele lor din Corea de Nord.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Spune-mi cum a fost cursa, locul 11 e bun pentru tine?
Ștefan Gavril: Ca poziție, nu, pentru că mi-ar fi plăcut mai mult. Dar mi-a plăcut mai mult pentru timpul alergat, 2.19.50. Am alergat cu șapte minute mai rapid, ca o coincidență, decât am alergat un maraton acum doi ani la Seul, în Coreea cealaltă.

AGERPRES: Adică ai făcut ambele maratoane, din Coreea de Sud și din Coreea de Nord?
Ștefan Gavril: Exact, am alergat doar două maratoane și amândouă în cele două Corei. Atât. Timpul e bun, m-am pregătit pentru timpul ăsta, să alerg sub 2.20. De fapt mă pregătisem așa și acum doi ani, dar nu-mi reușise. Anul ăsta a mers mai bine.

AGERPRES: Deci maratonul nu este specialitatea ta neapărat...
Ștefan Gavril: Exact, maratonul nu e specialitatea mea, dar mi-ar plăcea să devină specialitatea mea. Ãsta e al doilea meu maraton. De obicei alerg doar 10 km, semimaraton, sau chiar mai scurt, 5.000 m pe pistă, 5 km pe șosea. Chiar mi-au spus mai în glumă, mai în serios, că dacă am venit acum la ei, trebuie să alerg neapărat mai tare decât am alergat la Seul.

AGERPRES: Atleții lor erau bine pregătiți, cum ți s-au părut?
Ștefan Gavril: Da, erau bine pregătiți, dar nu cum sunt la noi în țară, la diferite niveluri. La ei era un grup și toți cam pe aceeași fază. Mergeau 8-9 persoane în grup și alergau pe aceleași ritm. Se vede că erau pregătiți la fel, în aceleași condiții.

AGERPRES: Spune-mi cum a fost cu viza, ai primit-o ușor?
Ștefan Gavril: Deci, după ce federația nord-coreeană a tratat cu managerul meu, mi-au dat o invitație, o scrisoare. Și acea invitație am trimis-o la ambasada Coreei de Nord din România, la București. Iar apoi m-au sunat înapoi și mi-au spus că, da, nu este problemă și se face. Am ajuns într-o vineri la București, când a fost campionatul național de 10 km, și le-am dat pașaportul, mi-au dat pașaportul înapoi cu vizele toate. Adică dacă ai invitația și garanția de la ei, e chiar ușor de tot să obții viza, practic într-un weekend.

AGERPRES: Cum ai plecat la drum în experiența asta, ți-a fost o oarecare teamă? Sunt atâtea povești despre Coreea de Nord...
Ștefan Gavril: Am plecat cu gândul să cunosc sau să văd ceva nou. Pentru că eram învățat cu video-urile de pe Instagram, de pe TikTok, și arăta o lume așa mai... nu știu... foarte închisă, foarte... că ne-ar urî pe toți, toți oamenii, nu știu cum să-ți zic. Dar când am ajuns acolo, mi s-a părut mai bine față de ce părea din video. Adică au tot felul de mașini, și Audi, și Mercedes, și de toate. Doar că, din ce am înțeles de la ei, ei nu au mașină privată, cum ar veni proprietate privată. Toate mașinile sunt ale firmelor și tot așa. Cât muncesc, au mașină, după aia nu mai au dreptul la mașină. Iar la haine, așa, nu știu, mi s-au părut îmbrăcați normal. Bineînțeles, în afară de oamenii din armată, pe care îi vezi pe stradă, că sunt îmbrăcați în uniformă, și poliția la fel. Dar în rest, cetățenii simplu mi se păreau îmbrăcați normal.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Dar găsești magazine cu produse occidentale, nu știu, echipament sportiv, spre exemplu?
Ștefan Gavril: Da, au niște mărci proprii, plus Adidas. Atâta am văzut aici, Adidas. Dacă ați văzut poze de la competiție, cu niște treninguri albastre sau roșii, toate erau de la Adidas. Dar, nu știu, în ce mod, în ce fel... Chiar am rămas și uimit, mă așteptam la ceva chinezesc, un brand chinezesc, un brand asiatic, ceva.

AGERPRES: Din punct de vedere al restricțiilor, cum te-ai simțit? Te-ai simțit îngrădit?
Ștefan Gavril: În prima zi, de fapt, chiar când ne-am urcat în avion să mergem spre ei, erau un fel de reguli, ceva de genul, dar mai mult se uitau la noi să vadă ce voiam să facem. Erau câteva persoane care stăteau doar cu telecamera în mână, parcă așteptau un eveniment, ceva, și nu să trăiască viața din Coreea. Doar așteptau să vadă ceva ciudat și să filmeze. Aceste persoane au avut parte de restricție un pic mai mare. Adică au stat mai mult cu ochii pe ei. Era cineva mereu lângă ei. Pe când, dacă îți vedeai de treaba ta, te lăsau în pace. Pe mine și pe colegul cu același manager, mergeam și la alergare, ne lăsau să plecăm singuri. În prima zi au venit după noi, cam 300 de metri, să vadă unde mergem, dar după aia ne-au lăsat.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Adică după aia nu v-au mai prins...
Ștefan Gavril: Da, după aia nu ne-au mai prins (râde). Dar ne-au lăsat și cu telefonul. Într-adevăr, când ne-am întors înapoi, colegului din Maroc i-au cerut telefonul să vadă ce poze are în el. Credeau că ar fi făcut cine știe ce, dar nu făcuse nimic.

AGERPRES: Deci aveați, practic, niște agenți de securitate care mergeau după voi, erați oarecum sub observație...
Ștefan Gavril: Da, să nu faci ceva rău, care încă nu am înțeles ce ar putea fi așa rău. Bineînțeles, când ne spuneau că nu avem voie să filmăm unitatea militară, da, îi înțelegeam. Dar uneori, nu știu, la blocuri sau la chestii din astea, sau unele lucruri erau fără rost, când nu aveai voie să le pozezi. De exemplu, la statuia liderilor, aveai voie să le filmezi, să faci ce vrei. Dar era, într-o clădire, un tablou cu el și n-aveai voie să îi faci poză.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Mâncare cum ți s-a părut?
Ștefan Gavril: Mâncarea mi s-a părut destul de apropiată de noi, să zicem așa. Deci se mănâncă de bază, nu știu, cartofi, piure, ouă, rață, găină, simplu. Dar ne dădeau cam 4-5 feluri de mâncare, la fiecare masă. Și de acolo trebuia să ne alegem, dar puteam să le mâncăm și pe toate dacă puteam.

AGERPRES: Tu fiind atlet de elită, bănuiesc că toate cheltuielile au fost suportate de organizatori...
Ștefan Gavril: Da, exact. Coreea de Nord a suportat toate cheltuielile, plus o noapte în Beijing. Ei au doar trei zboruri pe săptămână și ajungeam cu o zi înainte, trebuia să mai dorm o noapte în Beijing. Și cu hotelul au suportat toate cheltuielile. Hotel care chiar m-a surprins, hotel de 30 de etaje, cu vedere spre oraș, cu steagul lor sus, mi s-a părut chiar mult prea mult. Noi ne așteptam la o țară comunistă să fie foarte înapoiată, dar nu e chiar așa. Sunt cât de cât sus, adică nu mă așteptam la așa ceva. Aveau o sală de sport foarte bine dotată. În complexul unde stăteam noi, sportivii, erau tot felul de săli de sport, de baschet, de atletism, de ping-pong, orice. Un cartier, practic.

Foto: (c) Arhiva personală Ștefan Gavril

AGERPRES: Te-ai mai duce? Ai mai repeta experiența asta?
Ștefan Gavril: A fost o experiență inedită. Adică mi s-a părut chiar o țară de vizitat, mai așa, mai diferită. De obicei, călătoresc mult pentru cursele scurte, dar multe orașe sunt aproape la fel. Pe când acolo e un pic mai diferit. Sincer, aș mai merge și ediția viitoare, la anul, doar să-mi spună un pic mai din timp, că m-aș pregăti mai bine, să alerg mai tare. Că acum, doar în decembrie s-au luat propunerile și în ianuarie ne-a spus dacă suntem acceptați sau nu.
AGERPRES (A, AS-autor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Gabriela Badea)