Există un semnal coerent dat de Statele Unite, care avizează faptul că principala contraparte în discuțiile de natură nucleară a devenit astăzi China, și nu Federația Rusă, a declarat joi, pentru AGERPRES, analistul pe probleme de politică externă și securitate Iulian Chifu.

Acesta s-a referit la expirarea New START, ultimul tratat de dezarmare nucleară între Rusia și Statele Unite.

'Semnalul vine și marchează și faptul că în momentul de față sigur nu mai avem superputeri, dar avem două mari puteri și că cele două mari puteri sunt SUA și China, nu Rusia, chiar dacă Rusia rămâne cu arsenalul său solid. De asemenea, avem o chestiune nouă, care ține de calitatea acestui armament. Știm foarte bine că Federația Rusă are desfășurat numărul care era în tratatul START de ogive și de capacități nucleare, are în depozite foarte multe, până la vreo șase mii erau, însă ele sunt de producție în cea mai mare parte sovietică, sunt foarte puține care sunt de producție nouă, inclusiv când vorbim de purtătoare sau de celebra discuție privind rachetele hipersonice. Deci sunt un nivel restrâns', a explicat expertul.

Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii au avut un proces de reînnoire, care s-a făcut periodic.

'Există în continuare capabilități din acestea nucleare care vin din urmă, sigur, post-Război Rece și în ultima perioadă, cel puțin în ultimul an, există o decizie, vom vedea și documentul final privind postura nucleară a Statelor Unite, care a readus în discuție înlocuirea cu capabilități noi, inclusiv purtătoare noi', a adăugat Chifu.

Totodată, în China nu este dorit un control pe propriul teritoriu privind capabilitățile nucleare naționale.

'Preocuparea cea mai mare este China, despre care se știe că ajunge la o formă de, hai să zicem, comparabilitate, dacă nu paritate, pentru că va ajunge la peste 1.000 de ogive la orizontul anului 2030 iar unele voci spun chiar înainte de 2030, la nivelul lui 2028. Toate aceste lucruri, rachete nucleare, arme nucleare ale Chinei, sunt de producție de ultimă oră, deci au o valoare mult mai mare și capabilități mult mai dezvoltate. Și aici intervine preocuparea. Pe de altă parte, China nu-și dorește niciun fel de acord nuclear, în sensul în care nu-și dorește un control internațional pe propriul teritoriu vizând capabilitățile sale nucleare și aici este marea problemă și marele semn de întrebare', a subliniat analistul.

El afirmă că SUA nu consideră în mod specific că Federația Rusă 'este un partener cu care să merite să semneze ca paritate un acord, ca paritate de greutate, sigur, geopolitică și își dorește cu China, care nu își dorește să aibă un control pe propriul teritoriu'.

Chifu spune că, în timp, vor exista formule 'de ieșire și de încheiere și a unor acorduri care să liniștească în primul rând opinia publică, dar să reintroducă formulele de control ale armamentelor nucleare'.

În ceea ce privește apelul NATO la reținere și responsabilitate în acest nou context, Iulian Chifu apreciază că 'e vorba în primul rând de a evita celebra fluturare a armei nucleare, pe care Federația Rusă o face de ceva vreme'.

'Are chiar și un purtător de cuvânt preferat în a amenința cu utilizarea armei nucleare, cu amplasarea armei nucleare la frontierele NATO. Mă refer la Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate. Această reținere este o invitație ca părțile să nu utilizeze. De altfel, în variantele vechilor tratate, nici unul dintre marii jucători în perioada superputerilor, Uniunea Sovietică și Statele Unite, nu amenințau că vor folosi arma nucleară, din contră, ajunseseră la concluzia foarte clară a distrugerii reciproc asigurate. În consecință, aveau toate instrumentele, în așa fel încât nu se punea problema ca unul dintre ei să utilizeze arma nucleară', a menționat el.

Expertul a amintit că la 14 decembrie 2014, noua doctrină militară a Federației Ruse a marcat pentru prima oară utilizarea armei nucleare într-un conflict convențional regional în care îi sunt afectate interesele.

'Deci, practic, Federația Rusă, succesor la tratate față de Uniunea Sovietică, și-a asumat că poate să utilizeze arma nucleară în conflict convențional, ca primă lovitură. Mai mult, dezbaterea din interiorul Federației Ruse este și mai vastă. S-a discutat ce campion este Serghei Karaganov, care este șeful grupului de la Valdai al lui Putin și consilier al lui Putin, s-a vorbit de faptul că o eventuală lovitură cu dimensiunea de teatru, lovitură nucleară în Ucraina, n-ar determina escaladarea și contrareplica nucleară. Sigur, dezbaterea este în curs, arma n-a fost utilizată și cel mai probabil nu va fi utilizată pe teren, pentru că nu aduce avantaje practice, dar dezbaterea s-a făcut și preocuparea este foarte naturală cu tot ceea ce înseamnă o eventuală lovitură nucleară de orice dimensiuni, chiar și sub o megatonă, cum erau cele de care făceam vorbire în teoriile lui Karaganov și a acelor din jurul său', a completat el.

La nivel european, cele două state care dețin arme nucleare sunt Franța și Marea Britanie.

'În Uniunea Europeană, după Brexit, avem un singur stat care deține armă nucleară și acesta este Franța. Și există deja pe masă o dezbatere - am auzit-o ultima oară lansată și vehiculată la nivelul conducerii statului norvegian - privind o formulă de dezvoltare a unei umbrele nucleare europene, în care Franța, Marea Britanie să colaboreze. De altfel, există un acord între cele două de colaborare și punere în acord a tipului de reacție. Și, eventual, cu fonduri europene, în primul rând, sigur germane, dar și ale celorlalți membri, să se asigure o variantă alternativă', a explicat Chifu.

Dar, spune el, acest tip de proiect se lovește de perspectiva de eficiență și de costuri, 'pentru că existând umbrela americană, a construi o asemenea umbrelă (...) ar presupune în primul rând dublarea de la 5 la 10% a bugetelor și ar însemna costuri foarte mari, nu mai spunem de problemele care ar putea intra sub incidența tratatului de neproliferare, respectiv amplasarea unor arme nucleare în alte state decât cele care le dețin astăzi, Franța și Marea Britanie'.

***

Ultimul tratat de dezarmare nucleară dintre SUA și Rusia a expirat joi, marcând un punct de cotitură major în istoria controlului armelor nucleare de la Războiul Rece și reaprinzând îngrijorările legate de proliferare.

Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă privind măsurile de reducere și limitare suplimentară a armelor strategice ofensive, cunoscut și sub denumirea de Noul Tratat START, a fost semnat la 8 aprilie 2010, la Praga. Acesta a intrat în vigoare la 5 februarie 2011.

Acordul obliga Rusia și SUA să reducă (și să nu depășească) numărul de rachete balistice intercontinentale (ICBM) la 700, numărul de ogive nucleare de pe aceste rachete la 1.550 și numărul de lansatoare ICBM desfășurate și nedesfășurate la 800 în termen de șapte ani. Potrivit TASS, Statele Unite au atins obiectivele în septembrie 2017 și Rusia, pe 5 februarie 2018.

Tratatul a fost conceput pentru a avea o durată de 10 ani (până în februarie 2021), cu opțiunea de a fi prelungit o singură dată, cu cinci ani. În 2021, Rusia și SUA au profitat de această oportunitate, prelungind tratatul până la 5 februarie 2026. AGERPRES/(A - redactor: Oana Ghiță, editor: Antonia Niță, editor online: Irina Giurgiu)