Președintele american Donald Trump se referă la Groenlanda ca la un activ strategic care poate fi cumpărat de Statele Unite, în timp ce Danemarca își afirmă suveranitatea legală asupra insulei, dar pentru inuiți - care trăiesc acolo de secole - nimeni nu este proprietarul teritoriului arctic, comentează joi agenția Reuters.

Conceptul de proprietate comună este fundamental pentru identitatea inuiților (numiți și eschimoși, termen pe care ei îl resping - n. red); a supraviețuit după trei secole de colonizare și este înscris în lege: oamenii pot deține case, dar nu și pământul de sub ele.

''Nici măcar noi înșine nu ne putem cumpăra propriul nostru pământ, dar Trump vrea să îl cumpere - asta e atât de ciudat pentru noi'', spune Kaaleraq Ringsted, în vârstă de 74 de ani, în mica așezare de case din lemn Kapisillit, pe țărmul unui fiord la est de capitala groenlandeză Nuuk. ''Din copilărie, am fost obișnuit cu ideea că pământul poate fi doar închiriat. Am fost întotdeauna obișnuiți cu ideea că ne deținem pământul în comun'', adaugă el.

Fost pescar și vânător născut în Kapisillit, Ringsted a discutat cu Reuters la mica biserică de pe o faleză de deasupra satului, unde se poate ajunge doar urcând o scară de lemn. Acolo, el este acum catehetul consătenilor săi.

În Kapisillit, unde Soarele apare rar de după munții din jur acum, în miezul iernii, există și o școală, un magazin alimentar și o stație de servicii unde localnicii pot face duș și își pot spăla hainele. Într-o sală de urgență se găsesc produse medicale de bază. Pe ușă este agățat un anunț de angajare la clinică.

Locul are o frumusețe brută și o logistică dificilă. Coarda de salvare este cheiul, unde un vas aduce săptămânal provizii din Nuuk, iar pescarii și vânătorii pornesc după foci, reni și pești - cod ori halibut (cambulă sau calcan de Atlantic - n. red.).

''Am avut întotdeauna o viață liberă aici, în natură'', spune șeful satului, Lennert Nolso. ''Putem naviga și merge oriunde fără restricții''.

Groenlanda și oamenii de acolo au ajuns brusc în centrul atenției lumii anul trecut, când Trump și-a reluat pretenția ca SUA să preia controlul insulei în interesul securității naționale și al accesului la resursele minerale abundente. Ulterior, el a făcut un pas înapoi de la amenințările că americanii ar putea ocupa insula cu forța și a afirmat că a asigurat accesul complet și permanent al americanilor în Groenlanda, în cadrul unui acord ale cărui detalii sunt încă neclare.

Sătenii din Kapisillit spun că au văzut titlurile, dar nu au vorbit prea mult despre asta.

''Oamenii de aici sunt interesați de ziua de mâine. Este mâncare în frigider? Bine, atunci mai pot dormi un pic. Dacă nu e mâncare, voi ieși la pescuit sau voi merge să împușc un ren'', explică Vanilla Mathiassen, profesoară de daneză care predă în orășele și sate peste tot în Groenlanda de 13 ani.

Ulrik Blidorf, avocat în Nuuk, proprietar al cabinetului Legea Inuită, arată că în Groenlanda, teritoriu danez autonom, nu există proprietate absolută asupra pământului. ''În Groenlanda nu poți fi proprietar de pământ. A fost așa încă de când au venit aici strămoșii noștri. În prezent ai dreptul să folosești zona unde ai casa''.

Inuiții reprezintă aproape 90% din populația groenlandeză de 57.000 și locuiesc pe insulă, fără întrerupere, de aproximativ 1000 de ani.

Rakel Kristiansen, membră a unei familii de practicanți ai șamanismului, spune că inuiții se consideră custozi temporari ai pământului. ''În concepția noastră, proprietatea asupra pământului este o problemă greșită. Întrebarea trebuie să fie 'cine răspunde de pământ?'. Pământul a existat înaintea noastră și va exista după noi''.

Din nou la Kapisillit. Un vânt rece mătură calota de gheață a Groenlandei. Doi vulturi de mare se rotesc deasupra fiordului, iar pescărușii se înghesuie pe lângă bărcile de pescuit. Aici, supraviețuirea este în centrul atenției.

Însă acum au rămas mai puțini vânători și pescari, pe măsură ce atracția educației, a locurilor de muncă și a serviciilor i-a atras pe oameni în alte părți în ultimele decenii.

La școală sunt doar trei elevi: William, de 8 ani, Malerak și Viola, de 7 amândoi, învață sub o hartă a Groenlandei tipărită în 1954. În vacanță, merg cu sania. Toți trei urmează să se mute în curând, iar școala s-ar putea închide.

Pe țărmul golfului s-au construit case de vacanță noi, unele cu jacuzzi în aer liber; iarna, sunt goale și închise cu obloane.

De pe o faleză din apropiere se vede fiordul plin de sloiuri. Peisajul ar putea atrage turiști, însă în sat nu există nici măcar infrastructura elementară.

''Există riscul ca așezarea să moară. Oamenii îmbătrânesc'', recunoaște șeful Nolso.

La apogeu, Kapisillit avea aproape 500 de locuitori - își amintește Kristiane Josefsen, care trăiește acolo de o viață - iar acum mai sunt doar 37. Femeia, născută în 1959, se ocupă cu prelucrarea pieilor de focă, pe care le spală, le tratează și le răzuiește pentru vânzare la Nuuk, unde se confecționează costume naționale. Spune că munca ei este ''foarte grea pentru corp'' și ar vrea să se pensioneze, dar nu are de gând să plece: ''Rămân aici. Ăsta e locul meu. Ăsta e pământul meu. Groenlanda e țara mea''. AGERPRES/(AS - redactor: Marius Hosu, editor online: Gabriela Badea)