Mai mulţi membri ai armatei afgane au explicat pentru El Pais umilinţa pe care au resimţit-o atunci când au fost nevoiţi să predea armele şi când au înţeles că autorităţile "au vândut ţara" talibanilor.

"Am depus armele şi ne-am predat, iar în faţa noastră se aflau camarazii noştri morţi şi răniţi", povesteşte cu lacrimi în ochi un membru al Directoratului Naţional de Securitate (NDS), aripa militară a serviciilor de informaţii afgane şi instituţia însărcinată cu cele mai riscante operaţiuni pe teren, pentru El Pais, care a publicat duminică un amplu reportaj pe această temă. Scena, care s-a petrecut în provincia Ghazni, nod comercial şi de tranzit din centrul Afganistanului, a avut loc cu câteva zile înaintea căderii capitalei afgane Kabul, care s-a consumat la 15 august. Protagonistul ei este Mohsin, un munte de om în vârstă de 27 de ani, cu ochi albaştri, care dă impresia că rămâne fără aer de câteva ori în timpul relatării, dar insistă că nu au făcut altceva decât să respecte ordinele. Cu mândria rănită, Mohsin trece în revistă într-o casă din provincia Parwan ultimele luni în care a îmbrăcat uniforma pe care acum o păstrează mototolită într-un sac de plastic.

Capitala a căzut în mâinile talibanilor practic fără luptă, exact cum s-a întâmplat şi în 1996, din cauza unei capitulări impuse de sus. Totul a fost pus la cale în cadrul negocierilor realizate în interiorul şi în afara ţării cu gruparea insurgentă aflată acum la putere. Anunţul retragerii trupelor americane şi a alianţei internaţionale din Afganistan a dat lovitura de graţie trupelor locale, tot mai demotivate. Acestea sunt explicaţiile oferite de cinci militari afgani din diverse provincii şi cu diferite grade, atribuţii şi vârste, intervievaţi de El Pais, dar care, din motive de securitate, au preferat să nu le fie dezvăluită adevărata identitate. Unul dintre ei a reuşit să fugă în august în Pakistan. "Moralul nostru atunci când SUA şi-au anunţat retragerea a luat-o în jos" şi "de fiecare dată se lupta tot mai puţin", recunoaşte Adbul, un colonel în vârstă de 54 de ani, din care 36 în serviciul activ.

"Unii responsabili din PPS (securitatea palatului prezidenţial) vorbiseră deja cu talibanii, stabiliseră tot, să predea armele şi să capituleze primind în schimb promisiunea că nu ne vor ucide. Ca soldaţi, am respectat ordinele", spune Elham, un comandant în vârstă de 27 de ani care înainte de a intra în garda prezidenţială în urmă cu doi ani luptase împotriva gherilei talibane în mai multe provincii. Pentru că militarul afgan s-a temut să nu fie văzut şi ascultat, reporterul El Pais a realizat interviul cu Elham în interiorul unui autovehicul care şi-a schimbat în mai multe rânduri amplasamentul în Kabul.

În după-amiaza zilei de 15 august Elham se afla în Camp Watan, o tabără de antrenament din apropierea aeroportului din Kabul. Când au sosit talibanii, "eu am încercat să-mi păstrez moralul ridicat, însă unii dintre tovarăşii mei tremurau şi se temeau pentru viaţa lor". Elham povesteşte că au predat totul: arme, uniforme, vehicule, însă înainte de aceasta au ars toate documentele care ar fi putut compromite armata locală sau trupele internaţionale. "Le-am dat până şi cheile de la maşini. Încă suntem sub şoc (...) Liderii ne-au vândut", dă asigurări Selab, comandant care a fost rănit şi a pierdut mai mulţi camarazi în provincia Wardak.

Aproape toate persoanele intervievate folosesc verbul "a vinde" pentru a explica ce cred ei că a făcut guvernul preşedintelui Ashraf Ghani înainte de a fugi în Emiratele Arabe Unite, chiar în ziua în care talibanii au intrat în Kabul. El Pais precizează că două dintre mărturiile pe care le-a cules reporterul ziarului provin de la membri ai gărzii prezidenţiale. Unii dintre intervievaţi cred că Kabulul ar fi fost scena unui măcel în cazul în care s-ar fi încercat să se evite ajungerea la putere a gherilei jihadiste, însă, în acelaşi timp, sunt de părere că evitarea unei băi de sânge nu a fost principalul motiv care să explice lipsa totală a luptelor pentru controlul capitalei afgane.

Armata Afganistanului a ajuns să numere circa 300.000 de militari echipaţi şi instruiţi de Statele Unite în ultimii 20 de ani. Însă, în plină ofensivă talibană, s-a dizolvat ca un cub de zahăr în ceaiul fierbinte, scrie El Pais. În prezent, regimul taliban nu dispune de o armată organizată, deşi controlează baze şi echipamente abandonate de armata afgană regulată. În pofida tuturor simptomelor care anunţau mai mult decât probabilul "deces" al armatei afgane, secretarul pentru apărare al SUA, Lloyd Austin, a declarat marţi că Pentagonul a fost luat prin surprindere de colapsul trupelor afgane.

Colapsul a fost o consecinţă a dependenţei excesive de Washington a armatei afgane pe de-o parte, şi de ajutorul extern pe care talibanii l-au primit de-a lungul timpului din parte vecinului pakistanez, pe de altă parte, apreciază colonelul Adbul. Islamabadul şi-a arătat deja disponibilitatea de a ocupa locul lăsat liber de SUA ca principal motor al noii armate a Afganistanului, potrivit unor surse militare pakistaneze citate marţi de serviciul în limba urdu al BBC. Unii militari au declarat pentru El Pais că tocmai serviciile secrete pakistaneze, ISI (Inter-Services Intelligence) au fost, sunt şi vor fi un sprijin esenţial pentru talibani.

Ura, latentă în toţi aceşti ani de lupte şi terorism, nu va simplifica reorganizarea forţelor de securitate în Afganistanul de astăzi. "Să-şi găsească altă ocupaţie", declară la un punct de control rutier amplasat la ieşirea din Kabul un taliban al cărui discurs pare motivat de ranchiuna faţă de membrii fostei armate afgane. Bărbatul, care spune că are în jur de 30 de ani şi preferă să nu-şi dea numele, mai spune că de-a lungul anilor a fost arestat atât de trupele americane, cât şi de autorităţile afgane, iar acum face parte dintr-un aparat format din mii de oameni amplasaţi la posturi de control pe şoselele şi în oraşele din întreaga ţară. Nu există cifre referitoare la numărul de membri din fostele Forţe de Securitate care de nevoie sau din convingere au decis să se înroleze în aparatul de securitate al noului regim.

Ca membru al forţelor speciale, Mohsin şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă participând la razii nocturne din uşă în uşă în multe dintre cele 34 de provincii ale Afganistanului. În ultimele săptămâni la putere ale fostului preşedinte afgan, Mohsin şi-a pus viaţa în pericol în zonele rurale din regiunea Ghazni.

Ultima zi în care Mohsin a îmbrăcat uniforma de camuflaj a fost joi, 12 august, când a depus armele şi s-a predat, la fel cum au făcut-o cei circa 50 de membri ai NDS care erau împreună cu el. În continuare, s-au asigurat că tovarăşii lor căzuţi pe front vor ajunge la spitalul din Ghazni, iar apoi Mohsin s-a întors la Kabul. "Prietenul meu Nasratallah se căsătorise cu doar o lună în urmă", povesteşte el. "Nimeni nu mai vrea război, însă în lunile ce vor urma ne vom confrunta cu o criză gravă din cauza lipsei hranei şi a banilor. Dacă ei (talibanii) nu demonstrează că îi pot face faţă, ne vom răscula, chiar de-ar fi s-o facem cu bâte şi pietre", spune el.

Cu fiecare zi sunt tot mai mulţi cei care cred că talibanii aveau de mai multă vreme oameni infiltraţi la toate nivelurile: de la cele mai înalte sfere până la cele mai de jos. O dovadă în acest sens este un grădinar care pe timpul vechiului regim avea grijă de plantele unui înalt oficial militar şi care acum este membru al noilor servicii secrete. Faptul că şi-a găsit atât de repede un loc de muncă atât de bun dovedeşte că îşi pregătise din vreme terenul, comentează cu o oarecare surpriză fostul său angajator. "Ăsta era spion încă de dinainte", spune el. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)