Refugiaţii sirieni din sudul Turciei încearcă, prin intermediul unor proiecte finanţate de Uniunea Europeană în cadrul acordului cu Ankara pentru limitarea migraţiei, să pătrundă pe piaţa locală a muncii, aflată însă sub o presiune puternică din cauza numărului mare de nou-veniţi şi afectată economic de războiul din Siria vecină.

Din totalul de 3,6 milioane de refugiaţi sirieni înregistraţi oficial în Turcia, peste 436.000 trăiesc în regiunea Hatay din sudul ţării, situată la graniţa cu Siria. Ei reprezintă aproape o treime (28%) din populaţia acestei provincii.

Sirienii care îşi părăsesc ţara din cauza războiului "preferă Hatay datorită vecinătăţii geografice, dar şi similarităţilor sociale şi culturale. Hatay a fost importantă pentru sirieni pentru că a servit atât ca adăpost, cât şi ca punct de tranzit spre restul Turciei şi spre Europa", a declarat, la o întâlnire cu jurnalişti străini care a avut loc la începutul săptămânii la Antakya, Mehmet Duruel, profesor la Universitatea Mustafa Kenal din acest oraş, cel mai mare din regiunea Hatay.

"Una din trei sau patru persoane de pe străzile (din Antakya - n.r.) este sirian. Un număr atât de mare de refugiaţi sirieni are un impact social, cultural şi economic. Refugiaţii au un impact în special asupra posturilor necalificate", recunoaşte Duruel, care mai spune însă că Hatay are o veche tradiţie în a găzdui diverse comunităţi, astfel că, datorită toleranţei, nu au fost înregistrate până acum tensiuni sociale între localnici şi nou-veniţi.

Potrivit profesorului Alpagut Yavuz, de asemenea de la Universitatea Mustafa Kemal, sectorul producţiei de mobilă oferă cele mai mari oportunităţi pentru angajarea refugiaţilor sirieni, urmat de producţia de încălţăminte, de industria alimentară şi de comerţ.

El spune că, în afara problemei refugiaţilor, regiunea se confruntă şi cu dificultăţi economice. "Economia depinde de comerţul internaţional. Când conflictul din Siria a izbucnit şi graniţa s-a închis, multe sectoare au fost afectate negativ. Acesta este principalul motiv pentru care în Hatay sunt probleme în toate sectoarele", explică Yavuz.

Conform celor mai recente date ale Institutului de Statistică din Turcia, rata şomajului era în ianuarie de 14,7%. În rândul tinerilor, rata şomajului este aproape dublă, de peste 26%.

Cei doi profesori au fost cooptaţi pentru expertiză şi cercetare în cadrul unui proiect derulat de Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO), în parteneriat cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), pentru crearea de locuri de muncă şi de oportunităţi de antreprenoriat pentru sirienii aflaţi sub protecţie temporară, în special tineri şi femei, dar şi pentru comunităţile gazdă din Turcia.

Hatay este una din cele nouă provincii din Turcia unde este implementat acest proiect parte a dispozitivului Uniunii Europene pentru refugiaţii din Turcia, creat în 2015 în cadrul acordului dintre Bruxelles şi Ankara pentru limitarea migraţiei ilegale dinspre Turcia spre Europa.

Început în februarie 2018, proiectul derulat de ILO şi OIM are ca termen de finalizare luna ianuarie 2020 şi urmăreşte în special dezvoltarea de abilităţi adaptate nevoilor pieţei muncii şi sprijinirea creării de locuri de muncă. Contribuţia Uniunii Europene, care este susţinătorul financiar al programului, este de peste 11,6 milioane de euro.

Însă, în ciuda acestui sprijin, şansa refugiaţilor sirieni de a-şi găsi un loc de muncă adaptat pregătirii lor sau chiar sub pregătirea lor este scăzută.

De altfel, Turcia le-a acordat refugiaţilor, începând din 2016, un număr total de doar 62.000 de permise de muncă, potrivit responsabilei cu acest program al ILO în Turcia, Fatima Gelir Unal. Durata unui astfel de permis este de un an.

"Am fost patru luni într-un proiect finanţat de UE. În prezent nu am un loc de muncă", spune Yahya El-Kayyim, unul dintre cei 12.600 de refugiaţi sirieni din Turcia pe care acest proiect urmăreşte să îi ajute, prezent la aceeaşi întâlnire cu jurnaliştii, în cadrul unei vizite pentru presa străină organizată la 15 şi 16 aprilie de Delegaţia UE din Turcia.

"Sunt contabil, am absolvit Comerţul şi Economia în Siria. Din acest motiv nu am putut să găsesc un loc de muncă", explică bărbatul, precizând că majoritatea posturilor pentru sirieni sunt pe piaţa forţei de muncă necalificate. El mai spune că dacă războiul din Siria se va termina, i-ar plăcea să se întoarcă în ţara sa.

"Sunt din Latakia. Sunt absolvent de Drept. Am lucrat trei ani în Siria pentru o organizaţie neguvernamentală. Acum sunt fără loc de muncă", explică un alt refugiat sirian, Mohammed Shehibar, la rândul său beneficiar al programului.

"Aş vrea să găsesc un loc de muncă potrivit pregătirii mele. Iniţial am vrut să plec în Europa, dar nu s-a mai întâmplat. Apoi am încercat să găsesc un loc de muncă adecvat aici. Până acum nu am găsit", adaugă el.

Mohammed Shehibar afirmă că nu este convins că îşi mai doreşte să revină în Siria. "Dacă situaţia se va schimba şi războiul se va încheia, nu ştiu ce se va întâmpla. Zona din care vin eu este complet distrusă. Aşa că nu ştiu dacă decizia mea va fi să mă întorc", spune bărbatul.

Legat de situaţia din Siria, el afirmă că "războiul nu este doar despre bombe". "Avem şi războiul cu ideologia de acolo. Este o dictatură împotriva celor care vor libertate şi drepturile omului", precizează Mohammed Shehibar.

Absolventă de Sharia (Dreptul islamic), Şam Sherif a ajuns de puţin timp în Turcia, venind tot din Latakia. "Înainte am lucrat cu ONG-uri din Siria. Însă acestea au fost nevoite să îşi încheie operaţiunile acolo, motiv pentru care nu am mai putut găsi loc de muncă", spune femeia, acoperită cu burqa.

Ea afirmă că încearcă să se adapteze situaţiei sale actuale şi i-ar plăcea să se implice în proiecte în Turcia. "Dacă situaţia se va schimba şi războiul se va termina, cu siguranţă aş vrea să mă întorc în Siria. Este ţara mea, casa mea. Aş vrea să particip la reconstrucţia Siriei", adaugă femeia.

Ea atrage atenţia că nu tot ce se aude în media internaţionale legat de ce se întâmplă în Siria este adevărat. "Latakia a fost unul din cele mai active oraşe în susţinerea libertăţii de vorbire, în apărarea drepturilor oamenilor. Au fost demonstraţii în oraş care au cerut drepturi ale omului. Activişti paşnici. Eu am fost unul dintre ei. Familia mea a fost. Aşa că am devenit ţinte ale regimului", afirmă Şam Sherif.

Femeia mai spune că soţul său, profesor şi absolvent de Sharia, a fost arestat, iar după ce a fost eliberat, ei au decis să plece în Turcia, trecând mai întâi prin suburbiile capitalei Damasc şi apoi prin Idlib. Ea mai afirmă că în Turcia au ajuns pe căi legale, datorită contactelor sale cu colegi de la ONG-uri din această ţară.

Riyaz este un tânăr refugiat sirian din Idlib, care a absolvit doar liceul în Siria, unde spune că a lucrat pentru un ONG înainte de a ajunge în Turcia. În noua ţară a locuit mai întâi la Istanbul, apoi s-a mutat în Hatay. Mai spune că îi place să trăiască în Turcia şi speră să aibă şansa să îşi aducă şi familia la un moment dat.

"Între timp mi-ar plăcea să îmi continui studiile în Media şi să lucrez aici. Dacă într-o zi războiul se va încheia, poate voi lua în considerare să mă întorc în Siria. Dar pentru moment îmi place aici. Îmi place coeziunea socială de aici", adaugă tânărul, precizând însă că, din cauza unor probleme de sănătate, nu şi-a putut găsi încă un loc de muncă.

Instrumentul UE pentru refugiaţii din Turcia (EU Facility for Refugees in Turkey, în engleză) a fost creat în 2015 ca răspuns la un apel al Consiliului European pentru o finanţare suplimentară semnificativă pentru a-i sprijini pe refugiaţii sirieni din această ţară.

Dispozitivul are un buget de şase miliarde de euro: o primă tranşă de trei miliarde de euro pentru 2016-2017 şi o a doua tranşă de trei miliarde de euro pentru 2018-2019.

Din prima tranşă, un miliard de euro a fost alocat din bugetul UE, iar restul de două miliarde - din partea statelor membre. România avea prevăzută pentru această primă tranşă o contribuţie de 21,6 milioane de euro.

Pentru a doua tranşă de trei miliarde de euro, bugetul UE prevede două miliarde de euro, iar statele membre vor asigura restul de un miliard de euro.

Fondurile operaţionale de trei miliarde de euro din prima tranşă au fost angajate şi contractate în totalitate, cu 72 de proiecte desfăşurate. Din această sumă, peste două miliarde de euro au fost efectiv plătite, conform celui de-al treilea raport anual privind implementarea acestui instrument, prezentat la 12 aprilie de Comisia Europeană.

Din aceste prime trei miliarde de euro, suma de 1,4 miliarde a fost alocată pentru asistenţă umanitară, iar 1,6 miliarde - pentru asistenţa pentru dezvoltare, în principal educaţie şi sănătate.

Din bugetul operaţional de trei miliarde de euro pentru 2018-2019, suma de 1,2 miliarde de euro a fost deja angajată, iar 450 de milioane de euro au fost contractate. Din banii din a doua tranşă, au fost până acum contractate 12 proiecte.

De la lansarea acestui instrument al UE, în martie 2016, au fost implementate, conform Bruxellesului, 45 de proiecte de asistenţă umanitară de către 19 parteneri, acoperind nevoi de bază, protecţie, educaţie şi servicii de sănătate.AGERPRES/(AS - autor: Ionuţ Mareş, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)