Normele prin care sunt stabilite contravenţii trebuie redactate cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte, precizează Curtea Constituţională, în motivarea deciziei prin care a admis sesizarea Avocatului Poporului privind OUG ce reglementează amenzile în starea de urgenţă.

"Normele prin care sunt stabilite contravenţii trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei contravenţiei. Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională", se precizează în motivare.

Cu toate acestea, arată judecătorii constituţionali, prevederile articolului 28 alineatul (1) coroborate cu articolul 9 alineatul (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 nu indică "în mod clar şi neechivoc", în cuprinsul normei legale, actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenţii şi nici nu permit identificarea cu uşurinţă a acestora, prin trimiterea la actele normative cu care textul incriminator se află în conexiune.

"Astfel, art. 9 alin. (1), care vorbeşte despre 'toate măsurile stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite', nu poate fi considerat o normă de trimitere. În absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea 24/2000, potrivit căruia: "În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme, se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine'", se menţionează în document.

Potrivit Curţii, dispoziţiile articolului 28 din OUG 1/1999 stabilesc în mod nediferenţiat faptele care atrag răspunderea contravenţională.

"Prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravenţională, dar stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală. În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede că acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă", precizează CCR.

Judecătorii constituţionali mai spun că prevederile articolului 28 din OUG 1/199 nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate.

"În concluzie, Curtea constată că, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate impun o obligaţie generală de a respecta un număr nedefinit de norme, cu dificultate identificabile, şi stabilesc sancţiuni contravenţionale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalităţii şi proporţionalităţii care guvernează dreptul contravenţional. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin. (5) din Constituţie, precum şi cu principiul restrângerii proporţionale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie", se arată în motivare.

Pentru aceleaşi argumente, Curtea reţine că imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate afectează, în consecinţă, şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, consacrat de articolul 21 alineatul (3) din Constituţie, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de articolul 24 din Constituţie.

Pe 6 mai, Curtea Constituţională a României a admis sesizarea Avocatului Poporului asupra articolului 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG 1/1999. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dãdârlat)