Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a deschis un dosar penal pentru ultraj, în cazul unui bărbat de 52 de ani, suferind de diabet, HIV şi hepatita B, care a zgâriat un poliţist, în timp ce agentul încerca alături de un coleg să îndepărteze un grup de tineri care jucau pe stradă tenis cu piciorul.

Poliţistul le-a reproşat procurorilor că l-au lăsat liber pe agresor, însă Parchetul susţine că bărbatul are afecţiuni psihice şi l-ar fi zgâriat pe agent în urma unei crize medicale.

De asemenea, procurorii ar putea dispune ca agresorul să fie internat într-o unitate medicală de specialitate.

"În fapt, s-a reţinut că, la data de 10.05.2020, doi agenţi de poliţie din cadrul DGPMB - Secţia 7, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost ameninţaţi de un bărbat în vârstă de 52 de ani cu acte de violenţă şi cu săvârşirea unei infracţiuni de viol îndreptate împotriva lor. După încătuşarea bărbatului, unul dintre agenţii de poliţie a constatat că prezintă două zgârieturi în zona mâinilor. Făptuitorul are o stare de sănătate precară, suferind de diabet, HIV, hepatita B. De asemenea, făptuitorul este dependent de insulină, din ansamblul materialului probator administrat în cauză reieşind că acesta a săvârşit fapta în urma unei crize medicale. S-a apreciat că în cauză există dubii cu privire la discernământul persoanei, aceasta având şi acte medicale din care reiese că suferă de tulburări psihice. (...) În funcţie de situaţia medicală a persoanei cercetate, urmează a se analiza cea mai bună cale de urmat pentru desfăşurarea cu celeritate a urmăririi penale şi cu respectarea drepturilor procesuale a tuturor părţilor din prezenta cauză", spune Parchetul.

Cazul a fost relatat de poliţistul care a fost agresat, pe pagina de Facebook a Sindicatului Europol, cu textul: "Ghid cum poţi să-ţi nenoroceşti viaţa în câteva minute şi nimănui să nu-i pese: fă-ţi meseria!".

"În data de 10 mai a.c., aflându-mă în patrulare cu 'LoganSpeciala' pe o stradă mai puţin circulată din Sectorul 2, am observat un grup de 10-15 tineri care jucau tenis de picior, spărgeau seminţe şi ascultau muzică la una din maşinile parcate (lucru absolut normal pe timp de pandemie). Nu aveam de gând să dau amenzi, oricum se pare că sunt inutile, voiam doar să-i legitimăm şi să-i îndepărtăm din zonă.

Colegul meu de la volan a oprit echipajul şi a coborât primul, eu am mai stat câteva secunde până să-mi pregătesc agenda şi pixul. În acel moment, de undeva de peste stradă, se îndrepta către colegul meu un 'ceafălată' încordat, plin de tatuaje şi pus pe făcut scandal.

Ne-a întâmpinat cu clasicul '(...) aţi venit să daţi amenzi?' (că aşa îi vorbeşti unui om al legii într-o ţară cu apă caldă) şi a continuat cu "(...) vă omor, vă dezbrac şi vă violez aici de faţă cu toată lumea pe capota maşinii' şi altele greu de reprodus. A încercat să ne lovească cu pumnul, pe colegul meu chiar l-a îmbrâncit, moment în care i-am pulverizat în faţa stâlcită de bombardier jumătate de tub de 'Armani' din dotare, care a avut efect mai mult la noi, decât la el (probabil el servea la micul dejun aşa ceva).

Se adunase lumea ca la bâlci şi toţi strigau să-l lăsăm în pace şi să avem grijă că are HIV, hepatită şi alte chestii care îţi provoacă fiori (om bolnav 'cu toate boalele, cu toate capu').

Între timp, ne-au venit alţi colegi în ajutor şi am pus la pământ bombardierul care se zbătea din toate puterile să scape, iar în timpul încătuşării forţate, eu m-am ales cu 2 zgârieturi la nivelul mâinilor. Împachetat în 'cuşcă' şi livrat la secţie.

A venit momentul în care mi s-a confirmat de către vecini şi familie faptul ca bombardierul chiar avea HIV.

Panică! Mă uitam la zgârieturi şi simţeam cum mă lasă picioarele.

De urgenţă la Institutul Matei Balş pentru investigaţii, luat sânge, consultat. (...) Eram pierdut, mă durea sufletul şi mă gândeam la riscul care şi în procent de 0,1 înseamnă enorm, îmi venea să plâng de nervi şi neputinţă şi speram din tot sufletul că individul care m-a expus acestui risc să-şi petreacă noaptea în arest.

Dar cum ultrajul nu este o faptă gravă şi poliţiştii reprezintă doar un indicator, doamna procuror nici măcar nu s-a obosit să se deplaseze la secţie pentru atâta lucru, nu mai vorbim de reţinere care era obligatorie (...) bombardierul plecând liber acasă fără măcar să fie audiat. Şi acum îi văd rânjetul satisfăcut în timp ce ieşea din secţie şi spunând: 'Acum vă cunosc, data viitoare vă trag în curte'. A fost umilită o întreagă instituţie, o întreaga breaslă neputincioasă.

Eu stau şi mă gândesc ce se va întâmpla cu viaţa mea dacă eu voi dezvolta virusul HIV sau hepatita B şi mai stau şi mă gândesc unde voi mai găsi motivaţia să-mi fac meseria cu determinare şi curaj. Mie cine-mi plăteşte suferinţa? Cine le alină suferinţa părinţilor mei?

Eu trag greu ca şi mulţi alţi colegi, iar bombardierul se plimbă liber pe stradă, demonstrând încă o dată că oricine poate să agreseze un organ al legii, că oricum nu păţeşte nimic.

Vreţi siguranţă şi încredere? Şi noi vrem, dar suntem singuri!", se arată în mesajul publicat de Sindicatul Europol. AGERPRES/(AS - autor: Eusebi Manolache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)