Curtea Constituţională a României (CCR) susţine că trebuiau efectuate studii de impact în cazul adoptării Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing şi a altor două legi fiscal-economice, lipsa lor făcând ca actele normative să fie neconstituţionale în ansamblu.

"Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia arată că nu există nicio motivare şi fundamentare reală a soluţiilor care au fost adoptate şi că, în lipsa unui studiu de impact, a fost ignorat faptul că legiuitorul a instituit deja măsuri legislative suficiente pentru protecţia consumatorului", se arată în motivarea CCR.

Potrivit judecătorilor constituţionali, "deşi calificată de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate drept critică de natură extrinsecă, în jurisprudenţa Curţii, lipsa studiilor de impact a fost considerată o critică de neconstituţionalitate intrinsecă, în sensul că reperul de constituţionalitate nu îl constituie numai lipsa studiilor de impact, ci aceasta se coroborează cu natura şi importanţa soluţiilor legislative reglementate în corpul legii".

"Astfel, cu privire la susţinerile privind inexistenţa avizului CES, Curtea reţine că acestea sunt întemeiate, deoarece, din consultarea fişei legislative a legii criticate, rezultă că acesta nu a fost solicitat, aspect certificat şi de Adresa secretarului general al Senatului înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1283 din 22 februarie 2019", se explică în motivare.

Curtea Constituţională a României a admis, în 13 martie, sesizarea PNL şi USR cu privire la proiectele de legi referitoare la contractele de credit, operaţiunile de leasing şi relaţiile financiare în domeniul bancar, stabilind că acestea sunt neconstituţionale.

Cele trei legi sesizate la CCR de PNL şi USR sunt Legea pentru completarea OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, precum şi pentru completarea articolul 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi Legea pentru completarea OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Semnatarii susţineau în sesizare că cele trei legi sunt "în mod vădit neconstituţionale, în ansamblul lor, întrucât au fost adoptate prin încălcarea procedurii legislative, respectiv fără consultarea obligatorie a Consiliului Economic şi Social şi obţinerea avizului acestui for".

Potrivit sesizării, la adoptarea acestor legi au fost încălcate rigori elementare de reglementare în privinţa justificării normelor propuse spre adoptare ori corelarea acestora cu reglementări aflate deja în legislaţia în vigoare, în mod deosebit cu cele aflate în contradicţie.

Între argumentele de neconstituţionalitate se numără plafonarea dobânzilor pentru credite ipotecare sau imobiliare, fără a se putea distinge la ce bază se raportează aceasta.

"Totodată, reglementarea propusă înfrânge principiile constituţionale referitoare la libertatea economică, libertatea contractuală, libera concurenţă, dreptul la proprietate privată şi economia liberă de piaţă. În mod efectiv este încălcată Directiva UE 1993/13 în materia protecţiei consumatorilor, care sancţionează clauzele abuzive în contractele dintre consumatori şi profesionişti. De asemenea, soluţiile juridice promovate sunt de natură a genera situaţii absurde în care chiar consumatorii creditelor riscă să fie prejudiciaţi în urma mecanismului financiar introdus prin modificările legislative, respectiv de a fi puşi în situaţia de a rambursa integral valoarea creditului înainte de scadenţă", se susţine în sesizare.

PNL şi USR mai afirmau că în cazul contractelor de leasing este afectat dreptul de proprietate al persoanei care deţine bunul dat în folosinţă unei alte persoane, întrucât este eliminat caracterul executoriu al contractului încheiat şi, implicit, posibilitatea recuperării bunului asupra căruia deţine dreptul de proprietate.

"În plus, este instituit un regim discriminatoriu, împotriva reglementărilor constituţionale, în cadrul aceleiaşi categorii de persoane fizice/juridice care sunt titulari ai unor creanţe. Astfel, este restrâns fără nicio raţiune dreptul de a recupera creanţa dobândită prin cesiune de la o instituţie de credit cedentă, fiind impus un regim juridic al proprietăţii asupra creanţei diferit de la un titular la altul, în funcţie de modul de dobândire a respectivei creanţe", mai arăta PNL. AGERPRES/(AS - autor: Cătălin Lupăşteanu, editor: Claudia Stănescu, editor online: Irina Giurgiu)