Protocolul încheiat în anul 2009 între Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii a afectat "securitatea juridică a persoanei" şi a creat riscul încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, arată Curtea Constituţională a României (CCR) în motivarea deciziei prin care a admis sesizarea privind conflictul juridic de natură constituţională între Ministerul Public, pe de o parte, şi Parlament, ICCJ şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte.

Pe 16 ianuarie, Curtea Constituţională a României a admis sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor referitoare la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public, pe de o parte, şi Parlament, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, pe tema protocoalelor de colaborare cu SRI din 2009 şi 2016.

"Curtea reţine că primul protocol analizat (2009), pe de o parte, se opune şi contracarează politica legislativă a Parlamentului, contrar art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, a pus instanţele în situaţia de a valorifica acte procesuale/procedurale obţinute în baza protocolului şi nu a legii, contrar art. 124 din Constituţie, a afectat securitatea juridică a persoanei, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi creat riscul încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi art. 26 din Constituţie, iar, pe de altă parte, a adăugat la prevederile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, prin redimensionarea rolului Ministerului Public/statutului procurorului în cadrul procesului penal. În schimb, cel de-al doilea protocol analizat (2016), prin art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9, a adăugat la prevederile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, prin redimensionarea rolului Ministerului Public/statutului procurorului în cadrul procesului penal. O asemenea conduită instituţională a Ministerului Public este contrară loialităţii constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, favorizată fiind şi de exercitarea necorespunzătoare de către Parlament a controlului parlamentar asupra activităţii serviciilor de informaţii, prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituţie", se precizează în motivare.

Cu privire la protocolul încheiat în 2016, Curtea arată că, prin "atitudinea pasivă" cu privire la competenţa de control asupra SRI, Parlamentul a acceptat şi prevederi din cuprinsul protocolului ce contraveneau ordinii constituţionale.

"Curtea reţine că, prin art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Protocolul 09472 din 8 decembrie 2016, Ministerul Public a generat un conflict juridic de natură constituţională. Totodată, având în vedere atitudinea pasivă a Parlamentului cu privire la exercitarea competenţei sale de control asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, fapt care a permis inserarea dispoziţiilor antereferite în cadrul protocolului, Curtea constată că, prin exercitarea superficială a competenţelor sale cu privire la controlul parlamentar şi la examinarea rapoartelor de activitate a Serviciului Român de Informaţii, Parlamentul a acceptat, în mod implicit, şi prevederi din cuprinsul protocolului ce contraveneau ordinii constituţionale, ceea ce determină concluzia că există un conflict juridic de natură constituţională complex, care a fost determinat de încheierea protocolului analizat şi favorizat de controlul parlamentar exercitat în mod necorespunzător. Toate aceste aspecte sunt de natură a afecta modul de desfăşurare a procesului penal şi, implicit, activitatea instanţelor judecătoreşti", a explicat CCR.

Curtea subliniază că administrarea probelor de către alte organe decât cele judiciare încalcă competenţa materială a organelor de urmărire penală, ceea ce atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de articolul 281 alineatul (1) litera b) din Codul de procedură penală, respectiv nulitatea absolută a actelor prin care s-au administrat acestea.

De asemenea, menţionează CCR, aceeaşi sancţiune se impune şi în privinţa actelor prin care s-a administrat o probă de către organele de urmărire penală fără a se ţine cont de calitatea persoanei.

"Totodată, 'eliminarea fizică a mijloacelor de probă din dosarele penale, cu ocazia excluderii probelor aferente, prin declararea lor ca fiind nule, conform prevederilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, excludere ce presupune atribuirea unei duble dimensiuni sensului noţiunii de 'excluderea probei' - respectiv dimensiunea juridică şi cea a eliminării fizice - este de natură a garanta, de o manieră efectivă, drepturile fundamentale mai sus invocate, asigurând, totodată, textului criticat un nivel sporit de claritate, precizie şi previzibilitate. Prin urmare, Curtea reţine că doar în aceste condiţii instituţia excluderii probelor îşi poate atinge finalitatea, aceea de a proteja atât judecătorul, cât şi părţile de formarea unor raţionamente juridice şi de pronunţarea unor soluţii influenţate, direct sau indirect, de potenţiale informaţii sau concluzii survenite ca urmare a examinării sau reexaminării empirice, de către judecător, a probelor declarate nule' (conform unei Decizii a CCR din ianuarie 2018)", se notează în document. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Claudia Stănescu, editor online: Irina Giurgiu)