Procurorul general Augustin Lazăr solicită Consiliului Superior al Magistraturii sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, pe de o parte, Parlament şi CSM pe de altă parte, conflict determinat de modalitatea în care Executivul a modificat legile Justiţiei.

"În cursul zilei de astăzi, 8 martie 2019, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Augustin Lazăr, în temeiul art. 146 lit. e) din Constituţia României, a transmis o solicitare Consiliului Superior al Magistraturii de a analiza posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale în vederea soluţionării conflictului juridic de natură constituţională între Guvernul României, pe de o parte, Parlamentul României, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Public, pe de altă parte, conflict determinat de modalitatea în care Guvernul şi-a exercitat atribuţia de legiuitor delegat în materia legilor Justiţiei", se arată într-un comunicat al Parchetului General, transmis vineri AGERPRES.

În solicitarea adresată preşedintelui CSM, Lia Savonea, Lazăr reclamă modul în care Guvenul a adoptat mai multe ordonanţe de urgenţă prin care au fost modificate legile Justiţiei.

El susţine că Guvernul nu a motivat urgenţa sau situaţia extraordinară care au dus la adoptarea ordonanţelor în domeniul Justiţiei şi chiar a fost aplicată ipoteza 'pompierului piroman'.

Procurorul general declară că Guvernul conduce statul "prin tirania ordonanţelor de urgenţă", iar celelalte puteri ale statului au devenit "decorative".

"În esenţă, modalitatea Guvernului de a legifera cu depăşirea cadrului constituţional reprezintă uzurparea Parlamentului din atribuţia de unic legiuitor, modalitatea de a legifera în cascadă reprezintă negarea autorităţii judecătoreşti. Între şi prin evenimentele legislative create de Guvern prin ordonanţe de urgenţă s-au creat situaţii juridice insurmontabile, care nu sunt
favorabile societăţii, ci celor care o minează. Repetitivitatea unui asemenea comportament exclude posibilitatea ca acesta să fie un accident şi îi pune în evidenţă caracterul intenţionat. Practic, Guvernul conduce statul prin tirania ordonanţei de urgenţă. Celelalte două puteri au devenit decorative. În cazul autorităţii judecătoreşti, aceasta a fost redusă la simple acţiuni mimetice şi reversibile ori de simplă execuţie a injoncţiunilor Guvernului, iar în ultima vreme a fost constrânsă la acţiuni de legitimă apărare instituţională. Reversibilitatea în drept există, de pildă, prin dezincriminare, efectul căilor de atac. Nu aceasta este însă reversibilitatea generată de conduita Guvernului, ci o reversibilitate a procedurilor judiciare, a regulilor de organizare şi funcţionare a justiţiei. Caracterul reversibil al înfăptuirii justiţiei este disoluţia statului de drept", afirmă Lazăr în solicitarea trimisă CSM.

În opinia procurorului general, se impune restabilirea stării de constituţionalitate, afectată prin nesocotirea principiilor constituţionale, atât prin acţiuni concrete, cât şi prin omisiuni ale Guvernului în raporturile sale cu celelalte autorităţi publice, părţi în conflict, şi înlăturarea, prin intervenţia CCR, a blocajului astfel provocat la nivelul celorlalte puteri.

"Conduita de urmat pentru Guvern ar trebui să fie una de abţinere sau rezervă responsabilă în exercitarea funcţiei delegate de legiferare, ca soluţie de principiu. Ca soluţie punctuală, procedurile cărora vor fi supuse ordonanţele de urgenţă, proceduri derulate în faţa altor autorităţi/ puteri ale statului vor trebui să aibă în vedere dimensiunea neconstituţională, dacă nu chiar anticonstituţională a acestora. Nu în ultimul rând, se impune a fi subliniat că prezentul conflict este primul din istoria acestui tip de evenimente care a contaminat şi societatea civilă. Cel puţin o parte a acesteia s-a poziţionat alături de autoritatea judecătorească, de demersul acesteia de apărare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, de respingere a acaparării puterii judecătoreşti de către executiv", spune procurorul general.

Lazăr consideră că Guvernul şi-a depăşit limitele de legiferare stabilite de Constituţie în raport cu Parlamentul, prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă care modifică legile Justiţiei.

Procurorul general aminteşte de OUG 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie; OUG 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei; OUG 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii; OUG 12/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul Justiţiei.

"În acest context, de inflaţie legislativă pe calea ordonanţei de urgenţă (4 ordonanţe de urgenţă în decurs de 6 luni - 23 iulie 2018/data intrării în vigoare a primei dintre legile care au modificat 'legile justiţiei' - 20 februarie 2019/data intrării în vigoare a OUG nr. 7/2019, cărora li se adaugă şi un proiect de ordonanţă de urgenţă), se configurează două concluzii disjunctive - fie legiferarea de către Parlament este subcalitativă, ceea ce ar implica şi o autodiluare a funcţiei acestuia de unic legiuitor, concomitent cu preluarea acestei funcţii de către Guvern, fie raportul Parlament - Guvern, în materie de legiferare, a fost deturnat de către Guvern, fără nicio contribuţie, fie ea şi indirectă, a Parlamentului. În susţinerea primei concluzii nu există nici un aspect obiectiv sau, dacă există, acesta nu justifică o asemenea amploare a intervenţiei Guvernului. În schimb, deturnarea de către Guvern a raportului său cu Parlamentul în materie de legiferare, respectiv subminarea rolului acestuia din urmă de unică autoritate legiuitoare este demonstrată de aspectele concrete şi obiective ale activităţii de legiferare a Guvernului. Aceasta întrucât, indubitabil, Guvernul a acţionat în exercitarea unei atribuţii constituţionale proprii (delegarea legislativă), însă pentru a rămâne în limitele legalităţii constituţionale ar fi trebuit să respecte condiţiile impuse de art. 115 din Constituţie", mai spune Lazăr.

Procurorul general explică faptul că Legea fundamentală a instituit trei modalităţi de legiferare: una firească, uzuală şi care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, aparţine Parlamentului ca organ "reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării" şi două excepţionale, care aparţin Guvernului, ca autoritate legislativă delegată în condiţiile art. 115 ori 114 din Constituţie, subliniind că aceste din urmă două posibilităţi de legiferare nu pot fi însă neîngrădite, deoarece, în caz contrar, s-ar permite eludarea principiului fundamental al separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.

Art. 115 alin. 4, 6 din Constituţie prevăd: "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

"Or, acţiunile Guvernului nu s-au circumscris exigenţelor impuse de textul citat şi, pentru acest motiv, au eludat principiul separaţiei puterilor, au subrogat atribuţia unică de legiuitor a Parlamentului. Astfel, ordonanţele de urgenţă avute în vedere nu s-au justificat prin situaţii extraordinare, lipsind total sau parţial motivarea acesteia. Această încălcare a condiţiei impuse de Constituţie este demonstrată inclusiv prin avizele Consiliului Legislativ, emise cu privire la ordonanţele de urgenţă în discuţie. (...) Mai mult, în cazul OUG 12/2019, situaţia extraordinară este, practic, identificată cu o acţiune a Guvernului însuşi: emiterea OUG 7/2019 care a produs 'reacţii negative', 'nemulţumiri ale unor membri ai corpului magistraţilor' şi care se impun a fi înlăturate prin emiterea unei alte ordonanţe de urgenţă (pentru conciziune şi plasticitate, ipoteza 'pompierului piroman'). Aşadar, situaţia extraordinară este identificată de însuşi Guvern cu propria sa faptă, aceea de a fi emis un act normativ cu puternic impact negativ", precizează Lazăr.

În opinia lui, nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a urgenţei şi a situaţiei extraordinare reprezintă motive de neconstituţionalitate a ordonanţelor de urgenţă.

Procurorul general mai spune că, cel puţin prin unele dintre ordonanţele de urgenţă menţionate, a fost afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului, cum este cazul art. 13 pct. 10 din OUG 7/2019 prin care sunt modificate atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, prin transferul unor atribuţii ale Secţiei pentru procurori la plenul CSM.

"În plus, în cazul ultimei ordonanţe de urgenţă, Guvernul este şi discreţionar, acţionând ad libitum. Astfel, deşi invocă reacţii negative cu privire la OUG 7/2019, disimulează faptul evident şi public că acestea vizează ansamblul ordonanţei pentru a proceda doar la o parţială şi insuficientă repunere în situaţia anterioară. Aşadar, o manifestare lipsită de loialitate, dar cu valenţe autocratice", adaugă Lazăr.

Conform procurorului general, aceste evenimente legislative având ca autor Guvernul, analizate individual şi în succesiunea lor rapidă într-un timp foarte scurt şi imediat ulterior unor alte evenimente legislative majore în materia autorităţii judecătoreşti, demonstrează lipsa colaborării loiale între cele trei puteri ale statului şi constituie un risc pentru democraţie şi statul de drept, în principal prin afectarea principiului stabilităţii legislaţiei cu privire la autoritatea judecătorească.

El mai arată că modalitatea Guvernului de a acţiona în exercitarea unei competenţe proprii a depăşit limitele conferite de Constituţie, preluând nejustificat atribuţiile Parlamentului şi "prejudiciind în mod serios" capacitatea funcţională a autorităţii judecătoreşti.

Cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Guvern şi CSM, Lazăr arată că OUG 90 şi 92, ambele din 2018, au fost avizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, însă avizul, deşi pozitiv, a cuprins observaţii, care au fost ignorate de Guvern. Pe de altă parte, OUG 7/2019 a fost adoptată fără avizul CSM, iar OUG 12/2019 a primit un aviz negativ.

Augustin Lazăr susţine că Guvernul a golit de conţinut atribuţia CSM de avizare a proiectelor de acte normative care privesc activitatea autorităţilor judecătoreşti, prevăzută de art. 38 alin. 3 din Legea nr. 317/2004.

"Procedând în modul descris, Guvernul a pus în practică legile justiţiei prin acte unilaterale, iar nu prin decizii consensuale adoptate de Consiliul de management strategic. În considerarea întregului context precizat, conduita concretă a Guvernului a exclus prin ea însăşi buna credinţă şi respectul reciproc şi a concretizat o manifestare, atât de neconformitate cu regulile formale ale activităţii în care a fost implicat alături de Consiliul Superior al Magistraturii. (...) Pe de altă parte, modificând atribuţiile CSM (trecerea unor atribuţii de la Secţia de procurori la plen - art. 13 pct. 10 din OUG nr. 7/2019) a fost afectat regimul acestei instituţii fundamentale a statului, constituită în cadrul uneia dintre puterile acestuia - autoritatea judecătorească. Toate acestea afectează independenţa, eficienţa şi calitatea sistemului judiciar. Pentru aceste motive, legiferarea prin delegare legislativă, în modalitatea descrisă, contravine ordinii normative constituţionale, exigenţei constituţionale a asigurării echilibrului între puterile statului şi, în consecinţă, încalcă şi principiul separaţiei acestora", este o altă concluzie a procurorului general.

Lazăr mai afirmă că modificarea legilor Justiţiei prin ordonanţe de urgenţă a avut ca afect disfuncţii ale capacităţii funcţionale a Ministerului Public "majore şi cu potenţial extrem de periculos".

"Acţiunea Guvernului nu este doar izvor de disfuncţionalitate şi risc major pentru activitatea Ministerului Public, ci pune în discuţie însăşi unicitatea acestuia. Este de subliniat şi faptul că efectele acţiunii Guvernului nu se limitează la Ministerul Public, ci, prin intermediul dezagregării activităţii acestuia ca urmare a aplicării dispoziţiilor legale emise de Guvern prin ordonanţe de urgenţă, sunt afectate drepturile şi interesele fundamentale ale cetăţenilor, însăşi ordinea de drept", consideră Augustin Lazăr.

Procurorul general critică prevederile OUG 7/2019 în legătură cu atribuţiile "procurorul ierarhic superior" în cazul infracţiunilor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ).

"Prin această dispoziţie conceptul de procuror ierarhic superior este limitat, respectiv identificat exclusiv, în ceea ce priveşte SIIJ, la procurorul şef al acestei secţii. Aceasta are ca efect excluderea absolută a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la exercitarea controlului ierarhic, control care se impune a fi exercitat atunci când este vorba de actele procurorului şef al SIIJ. Actele procurorului şef al SIIJ rămân în afara controlului ierarhic, ceea ce afectează principiile legalităţii şi imparţialităţii care guvernează activitatea procurorilor şi al căror corolar îl reprezintă principiul controlului ierarhic. În acest mod este afectată unicitatea structurală şi unitatea de acţiune a Ministerului Public. Prin efectele acestei dispoziţii ia fiinţă, de facto, şi un alt parchet - SIIJ, independent de Ministerul Public. Independenţa acestei structuri constă în aceea că activitatea sa este condusă exclusiv de procurorul său şef. Dintr-o asemenea stare de facto şi care este, subliniem, efectul modului în care Guvernul a legiferat, rezultă că acesta a restructurat puterile statului: fie a multiplicat componentele autorităţii judecătoreşti, adăugând SIIJ, pe lângă instanţe şi Ministerul Public; fie a creat o nouă putere în stat", subliniază Lazăr.

El mai arată că SIIJ are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, având ca atribuţii sesizarea instanţelor judecătoreşti, însă nu participă la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa sa (nu are structură de judiciar, aşa cum au toate parchetele, participarea în şedinţele de judecată revine procurorilor de la Parchetul General sau de la parchetul de pe lângă instanţă).

"Pe de altă parte, în dosarele preluate şi aflate pe rolul instanţelor, exercitarea/ retragerea căilor de atac de către SIIJ ridică şi o altă problemă. Astfel, în asemenea cauze, SIIJ nu a efectuat urmărirea penală, nu participă la judecată, context în care, în mod obiectiv, acesteia îi lipsesc criteriile funcţionale şi previzibile (practic, cunoaşterea cauzei) pentru a decide cu privire la exercitarea/ retragerea căilor de atac. Or, aceste aspecte nu fac decât să configureze o exercitare exclusiv formală a acestei componente a activităţii judiciare a Ministerului Public, formalism care este de natură a afecta însăşi substanţa rolului constituţional al acestei autorităţi - reprezentarea intereselor generale ale societăţii, apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi intereselor cetăţenilor. (...) Procurorii din cadrul Secţiei judiciare a PÎCCJ sau procurorii din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei de competenţa SIIJ, procurori care participă la soluţionarea acestor cauze, nu sunt subordonaţi procurorului şef al SIIJ. Însă aceştia (inclusiv procurorii cu funcţii de conducere, chiar şi la acelaşi nivel ierarhic cu procurorul şef al SIIJ) devin practic subordonaţi procurorului şef al SIIJ, acesta însă nu este supus controlului ierarhic al procurorului general al PÎCCJ. Norma creează o situaţie anormală - procurorul şef al SIIJ nu este subordonat procurorului general, dar procurorii Ministerului Public, subordonaţi procurorului general, ajung să fie subordonaţi şi procurorului şef SIIJ", arată Lazăr. AGERPRES/(AS - autor: Eusebi Manolache, editor: Andreea Rotaru, editor online: Ady Ivaşcu)