Legiuitorul trebuie să reglementeze cu atenţie sfera elementelor a căror afectare determină existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, precizează Curtea Constituţională a României (CCR) în motivarea deciziei prin care a fost declarată neconstituţională o sintagmă din Legea 51/1991.

Pe 6 decembrie anul trecut, CCR a admis excepţia ridicată de Lucian Claudiu Mateescu în cadrul unui dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi a constatat că sintagma "ori altor asemenea interese ale ţării", cuprinsă în dispoziţiile articolului 3 lit era f) din Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României, este neconstituţională.

"Curtea constată că, în ceea ce priveşte materia activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, legiuitorul trebuie să reglementeze cu atenţie sfera elementelor a căror afectare determină existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale. Acestea, în condiţiile imposibilităţii definirii obiective, trebuie să poată fi cel puţin determinabile prin stabilirea concretă a elementelor componente. Pe de altă parte, Curtea constată că noţiunea de 'securitate naţională' este indisolubil legată de elementele prevăzute de articolul 3 din Legea 51/1991, sfera de cuprindere a acestei noţiuni fiind determinată şi de acestea. Or, în ceea ce priveşte dispoziţia de lege criticată, Curtea constată că legiuitorul a ales să utilizeze o noţiune - 'interese ale ţării' - a cărei sferă de cuprindere necesită ea însăşi identificarea elementelor ce o compun. Cu alte cuvinte, legiuitorul a ales să determine limitele unei noţiuni generice prin utilizarea unei alte noţiuni care este caracterizată, de asemenea, prin generalitate", se menţionează în document.

Tot în motivare, Curtea apreciază că folosirea adjectivului "asemenea" este utilizată de legiuitor pentru a sublinia, eventual, o altă caracteristică a "intereselor ţării".

"Curtea apreciază că acest lucru presupune că există deja o clasificare a 'intereselor ţării', 'instituţiile democratice ale statului' şi 'capacitate de apărare' aparţinând aceleiaşi categorii, astfel că folosirea sintagmei 'altor asemenea interese ale ţării' ar determina aplicarea celorlalte elemente conţinute de această categorie. Or, o astfel de clasificare nu există la nivel legislativ, pentru a putea fi aplicată în coroborare cu dispoziţiile de lege criticate. Totodată, Curtea apreciază că determinarea conţinutului unei astfel de categorii nu poate fi realizată nici prin coroborarea anumitor dispoziţii legislative. Astfel, conţinutul şi limitele sintagmei 'altor asemenea interese ale ţării' rămân la libera apreciere a organului abilitat să aplice legea, în/din această categorie putând fi, astfel, introduse sau excluse elemente, care deşi se circumscriu 'intereselor ţării' nu pot fi cunoscute de destinatarul normei", precizează judecătorii constituţionali.

Potrivit CCR, caracterul deschis al sintagmei criticate determină posibilitatea introducerii sau excluderii de elemente în/din această categorie, acţiune care se răsfrânge şi asupra limitelor de aplicare a dispoziţiei de lege criticate.

"În acest mod, limitele de aplicare a dispoziţiei de lege criticate nu mai pot fi cunoscute de destinatarii normei, care, astfel, nu-şi pot corecta conduita şi nu pot fi capabili să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetăţenilor o indicaţie adecvată cu privire la circumstanţele şi condiţiile în care organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt împuternicite să recurgă la măsura supravegherii tehnice", se menţionează motivare.

Curtea precizează totodată că, având vedere caracterul intruziv al activităţilor specifice culegerii de informaţii, este obligatoriu să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil.

"Având în vedere aceste aspecte şi caracterul intruziv al activităţilor specifice culegerii de informaţii, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, Curtea constată că este obligatoriu ca acestea să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esenţiale într-un stat de drept, privind viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei", explică judecătorii. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Florin Marin, editor online: Simona Aruştei)