Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat, joi, motivarea deciziei prin care a stabilit că preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, fiind constatată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare formulată de ministrul Justiţiei.

Pe lângă motivarea deciziei adoptate cu majoritate de voturi, documentul publicat pe site-ul CCR mai conţine o opinie concurentă a judecătorilor constituţionali Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu, precum şi opinii separate semnate de Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Minea.

Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, fiind constatată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare, a decis CCR pe 30 mai.

"Curtea, cu majoritate de voturi, a statuat: 1. Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kovesi. 2. Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kovesi", se arăta într-un comunicat al CCR transmis atunci AGERPRES.

Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, în principal, precum şi între Guvern şi preşedintele României, în subsidiar, determinată de refuzul şefului statului de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Curtea a constatat că prim-ministrul Guvernului este titular al dreptului de a sesiza CCR cu soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională.

Cu privire la calitatea ministrului Justiţiei de parte în cadrul conflictului juridic de natură constituţională, s-a constatat că acesta este nominalizat în mod expres prin art. 132 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa.

"Astfel, ministrul Justiţiei exercită, în această privinţă, o competenţă constituţională specială şi expresă, care nu are legătură cu competenţa generală a Guvernului. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale, reprezentată de Decizia nr. 285/2014, Curtea a constatat că ministrul Justiţiei poate fi parte în cadrul unui conflict juridic de natură constituţională", se mai arăta în comunicat.

CCR a stabilit că problema de drept ce face obiectul sesizării este de a determina întinderea şi conţinutul sintagmei "sub autoritatea ministrului Justiţiei" din cuprinsul art. 132 alin. (1) din Constituţie, prin raportare la art. 94 lit. c) din Constituţie, aspect care "se subsumează unui raport de drept constituţional pur", astfel că situaţia litigioasă dedusă judecăţii are natură constituţională, soluţionarea sa fiind de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, nu a instanţelor judecătoreşti.

"De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti interpretarea şi aplicarea la cauze concrete a Constituţiei, pentru că, astfel, ele s-ar substitui Curţii Constituţionale. (...) În aceste condiţii, Curtea a statuat că, în procedura de revocare a procurorului din funcţiile de conducere prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raporturile dintre ministrul Justiţiei şi Preşedintele României sunt raporturi de drept constituţional pur, în sensul că ele formează obiectul de reglementare al Constituţiei, neputând fi reglementate prin norme juridice aparţinând altor ramuri de drept", se preciza în comunicat.

Conform aceleiaşi surse, CCR a stabilit că art. 94 lit. c) din Constituţie este un text cu caracter general, în sensul că preşedintele României numeşte în funcţii publice în condiţiile legii, ceea ce se aplică şi în ipoteza revocării sau eliberării din funcţie, în timp ce art. 132 alin. (1) din Constituţie este un text cu caracter special, care stabileşte o putere de decizie a ministrului Justiţiei asupra activităţii desfăşurate de procurori, indicând faptul că în această procedură ministrul are un rol central, aspect care se reflectă şi asupra carierei procurorilor.

"Curtea a statuat că, în cazul revocării procurorului din funcţiile de conducere, prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ministrul Justiţiei acţionează în cadrul unor limitări stricte impuse de lege, sub forma cazurilor care, în mod obiectiv, justifică revocarea din funcţia de conducere a procurorului. Preşedintele României, în temeiul prevederilor art. 94 lit. c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia. Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii", consideră instanţa constituţională.

În opinia CCR, preşedintele nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată de ministrul Justiţiei, în condiţiile legii.

"Or, în cauza de faţă, Preşedintele României a refuzat emiterea decretului de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe motive de oportunitate, şi nu de legalitate, ceea ce a creat un blocaj în privinţa exercitării autorităţii ministrului Justiţiei asupra activităţii procurorilor. Prin urmare, conduita Preşedintelui României de a nu-şi exercita competenţele potrivit Constituţiei a determinat imposibilitatea ministrului Justiţiei să îşi exercite competenţele constituţionale conferite de art. 132 alin. (1) din Constituţie, ceea ce a determinat un conflict juridic de natură constituţională", se mai menţiona în comunicat.

CCR mai arăta că, având în vedere jurisprudenţa sa, a stabilit şi conduita constituţională care trebuie urmată în acest caz, respectiv emiterea de către preşedintele Klaus Iohannis a decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA. AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Claudia Stănescu, editor online: Ada Vîlceanu)

Citiţi şi:

CCR: Argumentele din propunerea de revocare şi temeinicia acestora se subsumează competenţei discreţionare a ministrului Justiţiei, şi nu a preşedintelui (motivare)

CCR: Indiferent cine a generat conflictul constituţional, autorităţile au obligaţia să se conformeze deciziilor Curţii (motivare)

CCR: Ministrul Justiţiei are plenitudine de competenţă sub aspectul autorităţii asupra procurorilor

CCR: Nu se aplică posibilitatea refuzului o singură dată a propunerii de revocare ;principiul poate viza numai numiri în funcţie (motivare)

CCR: Două autorităţi publice nu pot dispune de competenţe identice în cadrul aceleiaşi proceduri (motivare)

Divergenţa între CSM şi ministrul Justiţiei a condus la transmiterea premiselor unui conflict către preşedinte (opinie concurentă)

Livia Stanciu: Din analiza răspunsului transmis de preşedinte rezultă că a realizat o analiză de legalitate şi temeinicie (opinie separată)

Zegrean despre motivarea CCR în cazul Kovesi: Suntem într-un regim constituţional, nu într-unul discreţionar

Daniel Morar: Preşedintele şi ministrul Justiţiei şi-au exercitat competenţele prevăzute de Constituţie şi lege (opinie separată)

Danileţ, după decizia CCR: Procurorii au fost declaraţi independenţi prin legi succesive

Cioloş: Interpretarea CCR pune în pericol aderarea României la UE; CSM devine numai un personaj de decor