Aderarea la Uniunea Europeană nu poate afecta supremaţia Constituţiei asupra întregii ordini juridice, potrivit motivării prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a admis sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis cu privire la Legea pentru modificarea Legii 161/2003, constatând că sunt neconstituţionale modificările prin care parlamentarii, miniştrii, edilii, prefecţii şi şefii consiliilor judeţene pot avea calitatea de comerciant persoană fizică.

"De altfel, ţine de competenţa exclusivă a statului membru stabilirea unor incompatibilităţi, altele suplimentare celor prevăzute de Legea fundamentală a statului respectiv, întrucât (...) Legea fundamentală a statului - Constituţia este expresia voinţei poporului, ceea ce înseamnă că aceasta nu îşi poate pierde forţa obligatorie doar prin existenţa unei neconcordanţe între prevederile sale şi cele europene. De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană nu poate afecta supremaţia Constituţiei asupra întregii ordini juridice", se arată în motivare.

Conform aceleiaşi surse, prevederile tratatelor constitutive ale UE şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, dar CCR, printr-o decizie anterioară, a făcut distincţie între Constituţie şi celelalte legi interne.

"De asemenea, aceeaşi distincţie este realizată la nivelul Legii fundamentale prin art.20 alin.(2) teza finală care dispune în sensul aplicării cu prioritate a reglementărilor internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, iar art.11 alin.(3) statuează că, în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei", se mei menţionează în motivare.

Cu privire la invocarea prevederilor Legii 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, CCR observă că la articolul 65 se prevede că "fiecare stat parte ia măsurile necesare, inclusiv legislative şi administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, pentru a asigura executarea obligaţiilor asumate (...); fiecare stat parte poate lua măsurile necesare mai stricte sau mai severe decât cele prevăzute prin această convenţie în scopul de a preveni şi de a combate corupţia".

Având în vedere jurisprudenţa anterioară în materie de incompatibilităţi, precum şi faptul că stabilirea standardelor de integritate constituie o chestiune de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului, CCR nu a reţinut presupusa încălcare a prevederilor art.11 din Constituţie, prin prisma unei eventuale încălcări a normelor internaţionale.

"Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.147 alin. (4) din Constituţie, întrucât considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (...) nu se pot converti de plano în motive ce ar conduce la suprimarea dreptului constituţional al puterii legiuitoare de a adopta acte normative, mai ales dacă domeniul supus reglementării ţine de probleme de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului", se mai arată în motivare.

În schimb, CCR a constatat că prevederile legii supuse controlului de constituţionalitate, în ansamblul său, nu îndeplinesc cerinţa de calitate a legii prevăzută la art.1 alin.(5) din Constituţie, ceea ce, implicit, conduce la încălcarea dispoziţiilor art.1 alin.(3) din Legea fundamentală, fiind evident că "există o anumită necorelare normativă în privinţa tratamentului juridic aplicat incompatibilităţilor şi nu numai".

În urma evaluării cadrului legislativ existent cu privire la incompatibilităţi şi conflict de interese ale unor categorii de funcţii şi demnităţi publice, CCR a observat că materia supusă controlului de constituţionalitate se regăseşte în mai multe acte normative disparate sau există chiar paralelisme legislative.

"Totodată (...) Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate este departe de a-şi atinge finalitatea dorită de iniţiatorii propunerii legislative, aceea de a crea un cadru legislativ coerent şi clar în materie de incompatibilităţi, cel puţin la nivelul incompatibilităţilor ce privesc deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică. (...) Pentru a fi îndeplinită cerinţa de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoştinţă publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. Nu este aşadar admisă o reglementare disparată a domeniului sau care să rezulte din coroborarea unor acte normative cu forţă juridică diferită", se mai arată în motivare.

CCR s-a pronunţat pe 6 martie, în cadrul controlului anterior promulgării, asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin care se abrogau mai multe prevederi.

"Dispoziţiile legale abrogate au următorul cuprins: Art.82 alin.(1) lit.e): (1) Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) e) calitatea de comerciant persoană fizică; Art.84 alin.(1) lit. g): (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) g) calitatea de comerciant persoană fizică; Art.85 alin.(1) lit.i): (1) Funcţia de prefect şi subprefect este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: [...] i) calitatea de comerciant persoană fizică; Art.87 alin.(1) lit.g): (1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică;", preciza CCR într-un comunicat transmis AGERPRES.

Conform aceleiaşi surse, CCR a admis obiecţia de neconstituţionalitate cu unanimitate de voturi şi a constatat că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, raportat la dispoziţiile art.1 alin.(3) şi (5) din Constituţie, potrivit cărora: "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate; (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Mihai Simionescu, editor online: Irina Giurgiu)