Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului (AP) referitor la dispoziţii privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit unei postări apărute luni pe pagina de Facebook a Instituţiei AP.

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, astăzi, recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, descrierea insuficientă a faptei echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001", relevă sursa citată.

AP a sesizat în februarie ÎCCJ cu recurs în interesul legii legat de dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

"Examinarea jurisprudenţei la nivel naţional a relevat că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte interpretarea art. 16 şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată şi completată, în sensul de a stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie (art. 17 din actul normativ indicat) sau echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă (art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001)", se arată în recursul în interesul legii formulat în februarie de AP.

În documentul citat se menţionează că, potrivit unei orientări jurisprundenţiale, reiese faptul că cerinţa agentului constatator de a realiza o descriere în concret a acţiunii sau inacţiunii autorului faptei săvârşite are o natură imperativă, întrucât în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanţa nu poate exercita controlul de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal, raţiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanţei de judecată cercetarea legalităţii actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice.

Prin urmare, în lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită se înţelege şi descrierea insuficientă a faptei, care permite verificarea aspectelor de legalitate şi temeinicie supuse controlului judecătoresc, respectiv stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării pe care acestea au primit-o şi a justeţii sancţiunii aplicate.

"Pentru considerentele mai sus expuse instanţele de judecată au anulat procese-verbale de contravenţie", mai arată documentul citat.

Potrivit acestuia, într-o altă interpretare de jurisprudenţă, instanţele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că descrierea insuficientă a faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă a actului sancţionator, condiţionată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată.

"Se susţine că nulitatea absolută, necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, intervine în temeiul art. 17 numai când menţiunile cu privire la faptă, descrierea acesteia sau prezentarea ei lipsesc cu desăvârşire, în timp ce nulitatea relativă, condiţionată de vătămare, este incidentă în temeiul art. 16 atunci când prezentarea faptei este deficitară, neputându-se stabili, de exemplu, elemente din care să reiasă gravitatea faptei sau forma de vinovăţie a contravenientului. În situaţia în care descrierea faptei, deşi există, ea este pur formală şi deci insuficientă sub aspectul identificării elementelor constitutive ale contravenţiei, punând instanţa în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia actului sancţionator, se apreciază că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută", mai relevă documentul.

Avocatul Poporului apreciază că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict şi limitativ determinate în articolul 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi anume: "lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acestuia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator".

Conform AP, regimul nulităţii absolute este unul particular, aceasta fiind sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării unor norme legale care protejează interesul general al societăţii; iar aplicarea ei presupune o vătămare prezumată absolut şi care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie.

"Datorită efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situaţiile în care aceasta este incidentă, astfel încât din cerinţele existente la art. 16 din actul normativ în cauză au fost reţinute şi reluate în cuprinsul art. 17 doar elementele de bază, a căror lipsă atrage nulitatea absolută. În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, aici intrând şi descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor (...) se sancţionează cu nulitate relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului", opinează AP în recursul în interesul legii formulat. AGERPRES/(AS - autor: Iulia Carciog, editor: Antonia Niţă, editor online: Adrian Dădârlat)