Curtea Constituţională a României (CCR) consideră că trebuie evitat riscul existenţei unor tarife disproporţionate pentru identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, potrivit motivării deciziei prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor unui articol din OUG 155/2001 privind adoptarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

"Curtea constată, referitor la costurile operaţiunilor de identificare şi, ulterior, a celor de înregistrare, că acestea se suportă de către 'aparţinător', astfel cum rezultă din textul de lege supus controlului, (...) şi că preţul la care se efectuează aceste operaţiuni se stabileşte potrivit art. 36 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, (...) în conformitate cu care tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară se stabilesc de către fiecare medic veterinar. Curtea reţine că trebuie evitat riscul existenţei unor tarife disproporţionate în raport cu veniturile proprietarilor câinilor, tocmai pentru a preveni situaţiile în care aceştia ar fi în mod obiectiv puşi în imposibilitatea suportării costurilor de identificare, înregistrare (...) sau de eliberare a carnetului de sănătate", se arată în motivarea publicată în Monitorul Oficial.

Conform aceleiaşi surse, CCR a reţinut că identificarea, înregistrarea şi eliberarea carnetului de sănătate reprezintă "operaţiuni ce au ca scop prevenţia abandonului pe domeniul public, supravegherea înmulţirii câinilor, precum şi identificarea proprietarului în situaţia angajării răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animal", constatând totodată că aceste operaţiuni "servesc sănătăţii şi bunăstării animalelor".

"De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că animalele pot fi privite ca o parte constitutivă a unui mediu înconjurător durabil şi echilibrat ecologic, protecţia acestora fiind încorporată în cadrul mai larg al asigurării condiţiilor pentru menţinerea unei naturi sănătoase, de care să beneficieze atât generaţiile prezente, cât şi cele viitoare. Totodată, mediul înconjurător de calitate implică şi o faună sănătoasă, problemele animalelor putând afecta, în acelaşi timp, sănătatea şi siguranţa oamenilor. Grija pentru sănătatea animalelor apare, aşadar, ca o reflexie a dreptului oamenilor la ocrotirea sănătăţii, garantat la nivel constituţional prin prevederile art. 34, care instituie în sarcina statului obligaţia de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice", se mai menţionează în motivare.

Pe 23 ianuarie, CCR a decis că prevederea legislativă referitoare la vaccinarea câinilor cu stăpân doar după ce au fost identificaţi aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii.

Plenul CCR s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (5) şi art. 134 din OUG nr. 155/2001 privind adoptarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Art. 133 alin. (5) prevede că "identificarea câinilor cu stăpân este obligatorie şi se suportă de către aparţinător", iar art. 134 - "acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie daţi spre adopţie se efectuează numai după identificarea acestora".

În urma deliberărilor, a fost admisă cu majoritate de voturi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 134, constatându-se că sintagma "numai după identificarea acestora", prin raportare la "acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân", este neconstituţională.

"Curtea a reţinut că legiuitorul, prin sintagma 'numai după identificarea acestora', cuprinsă în art. 134 din OUG nr. 155/2001, a condiţionat acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinilor de către proprietar. În condiţiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animal la om care are ca rezultat moartea ca urmare a infectării, condiţionarea vaccinării de identificarea câinelui este de natură a aduce atingere art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii din Constituţie, sub aspectul măsurilor de prevenţie pe care statul trebuie să le adopte", precizează CCR.

Conform aceleiaşi surse, Curtea a reţinut că prevenirea şi controlul bolilor transmisibile atât de la om la om cât şi de la animale la om sunt necesare, constituind o garanţie a respectării dreptului la ocrotirea sănătăţii.

"În acest sens, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om constituie o problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării, fiind parte a politicilor publice în domeniul sănătăţii dezvoltate în temeiul prevederilor constituţionale anterior citate şi a celor infraconstituţionale (legale)", menţionează Curtea.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (5) din OUG 155/2001, conform cărora "identificarea câinilor cu stăpân este obligatorie şi se suportă de către aparţinător". AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Gabriela Badea)