Înalta Culte de Casaţie şi Justiţie a decis joi să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea unor articole modificate de Parlament din Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor.

"Joi, 21 decembrie 2017, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au constituit în Secţii Unite, conform dispoziţiilor art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la exercitarea controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, în legătură cu Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal constituite, prin Hotărârea nr. 2 din 21 decembrie 2017, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor", se arată într-un comunicat al ÎCCJ.

Senatul a adoptat marţi, în calitate de Cameră decizională, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

Senatorii au adoptat câteva amendamente propuse de Şerban Nicolae în plen, prin reformularea unora respinse luni de Comisia parlamentară specială pentru legile Justiţiei.

Una dintre modificări vizează articolul 96, care se referă la răspunderea materială a magistraţilor.

Art. 96 modificat din Legea 303/2004 stipulează: "(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare; (2) Eroarea judiciară atrage răspunderea judecătorilor şi procurorilor doar în ipoteza în care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă; (3) Există eroare judiciară atunci când, în înfăptuirea actului de justiţie se determină o desfăşurare greşită a unei proceduri judiciare şi prin aceasta se produce o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale unei persoane; (4) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul în exercitarea funcţiei, cu ştiinţă, prin încălcarea Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţia României ori a normelor de drept material sau procesual a determinat o eroare judiciară; (5) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei, din culpă, nesocoteşte normele de drept material ori procesual, determinând o eroare judiciară; (6) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror; (7) Pentru repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciară, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii, la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul după caz. Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim 1 an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive; (8) După ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciară a fost acoperit de stat, Ministerul Finanţelor Publice se întoarce în mod obligatoriu pe cale judiciară împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară. Competenţa de judecată, în primă instanţă, revine Curţii de Apel Bucureşti, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind pe deplin aplicabile; (9) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al statului prevăzut la alin. 8 este de un an, de la data când a fost achitat integral prejudiciul; (10) CSM poate stabili condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorului şi procurorilor. Asigurarea obligatorie nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea pentru eroarea judiciară determinată de rea-credinţă sau gravă neglijenţă". AGERPRES/(AS-autor: Eusebi Manolache, editor: Mihai Simionescu, editor online: Simona Aruştei)