Primul judoka nevăzător din ţara noastră, Alexandru Bologa, care a obţinut în toamna anului 2016 medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, iar anul trecut aur la Campionatele Europene pentru nevăzători, este în acelaşi timp şi student la Psihopedagogie Specială, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Alexandru este legitimat la Clubul Universitatea CSM Cluj-Napoca şi se află într-un moment de plină ascensiune sportivă, ţintind aur la mondialele de anul viitor, dar în acelaşi timp vrea să folosească experienţa sa pe tatami pentru a promova sportul în rândul persoanelor cu dizabilităţi, deoarece consideră că le poate înţelege mai bine decât alţi oameni.

El a ales să urmeze Psihologia tocmai din cauza emoţiilor pe care le avea înainte de competiţii, iar anii petrecuţi în facultate i-au dat noi idei.

"Când am ajuns la stadiul absolvirii şi a trebuit să aleg ce să fac mai departe după Bacalaureat, m-am gândit.... pentru că în timpul meciurilor mele eram foarte emotiv şi de multe ori nu reuşeam să le stăpânesc ... m-am gândit cum să fac să fie nişte emoţii constructive. Am ales să studiez la facultatea de psihologie, specializarea Psihopedagogie specială, deoarece am zis că după ce o să termin o să înţeleg mai multe. Eu sunt capabil să înţeleg mult mai bine persoanele cu dizabilităţi şi aş putea să le ajut", povesteşte tânărul judoka.

Poate şi datorită succesului pe care l-a avut, dar şi norocului de a întâlni antrenori care să aibă răbdarea de a-l susţine în viaţa sa de sportiv, Alex se luptă acum nu doar în concursuri, ci şi în societate, pentru a-i face pe cei din jurul său să înţeleagă că sportul şi dizabilităţile nu sunt întotdeauna incompatibile.

Tânărul sportiv consideră că prea puţine persoane cu dizabilităţi fac sport în România, tocmai pentru că nu ştiu că aceasta este o lume care le poate fi şi lor accesibilă.

"Îmi doresc ca în România cât mai multe persoane cu dizabilităţi să practice sport. Eu îmi doresc să promovez sportul, îmi doresc să creez o imagine bună a sportului, a judo-ului, în rândul persoanelor cu dizabilităţi. (...) Asta din păcate la noi lipseşte, oamenii nu cred că persoanele cu dizabilităţi pot să facă aşa ceva. Şi atunci, desigur, părinţii, pentru indemnizaţia aia ce o primesc de la stat îşi ţin copilul acasă şi nu realizează cât rău îi fac. Şi atunci sunt foarte mulţi copii care provin din familii cu poziţii nefavorabile şi ei încearcă să trăiască de pe acea indemnizaţie", explică Alex.

De altfel, tânărul este student în anul III, iar subiectul licenţei sale ar vrea să fie tocmai acesta, al cercetării motivelor pentru care persoanele cu dizabilităţi nu fac sport în România. Una dintre lipsuri se referă, crede el, la faptul că nu sunt mulţi antrenori dispuşi să îşi asume responsabilitatea lucrului cu o persoană cu dizabilităţi.

"Lipsesc oamenii care să fie deschişi să lucreze cu persoanele cu dizabilităţi. Mă gândesc la un centru unde să se poată face iniţierea. Pentru că ei trebuie integraţi între sportivii normali. Şi e important ca părinţii să ştie unde să vină. La noi, dacă ai un copil cu dizabilitate şi vrei să facă un sport, nu ştii unde să îl duci. Vrei să facă atletism, tenis - habar nu ai unde ar fi deschis şi să lucreze cu el şi oameni care să ştie cum să lucreze", spune Alex.

Tânărul are deja planurile conturate pentru ce va urma după susţinerea licenţei, însă un masterat prin care să se specializeze în ramura psihologiei sportive nu există în România. Pentru moment se gândeşte să facă un alt tip de masterat, deoarece o plecare din ţară i-ar da peste cap programul sportiv şi viaţa, iar pentru interesul său aparte va găsi timp să studieze de unul singur.

Până atunci însă, Alexandru îşi uimeşte cunoscuţii, de la antrenori la colegi, prin felul în care reuşeşte să se descurce cu două activităţi care ar fi extrem de solicitante şi pentru o persoană fără dizabilităţi. Cheia pare să fie o foarte bună gestionare a timpului şi a energiei.

"Mi-am făcut în fiecare semestru, pentru că se schimbă orarul, şi toată ziua îmi este ocupată şi încerc să profit cât mai mult de timpul alocat unei anumite activităţi. Judo-ul pentru mine întotdeauna a fost o prioritate. Mi-am gestionat foarte bine orarul pe care îl aveam la facultate cu cel de antrenamente şi atunci am reuşit să le cuprind pe toate", spune sportivul.

Antrenorul său, Tamas Gergely, crede că a descoperit secretul tânărului său sportiv, care ar putea fi datorat tocmai condiţiei lui speciale.

"Este mult mai atent la detalii, e foarte conştiincios, gândeşte foarte mult, citeşte foarte mult... cred că tocmai de asta, pentru că nu îl fură jocurile video sau alte nebunii de care e atras un tânăr de vârsta lui, cluburi sau altceva. Este foarte dedicat. Bine, e şi o excepţie de la regulă. Îl văd cât e de interesat de informaţie, ascultă multe audio-book-uri, are o memorie extraordinar de bună", explică Tamas.

El spune că Alexandru a fost primul judoka nevăzător din România, ceea ce a însemnat pentru cei doi antrenori ai săi, el şi Gianina Andreica, începutul unui drum poate dificil, dar şi uimitor în acelaşi timp.

"Pe mine mă fascinează ideea să lucrez cu el, o fac din plăcere şi nu am alte beneficii din acest lucru decât că mă simt foarte, foarte bine. Nu pot să zic că mi-e greu să lucrez cu el. Învaţă foarte repede. Dacă învăţăm o tehnică nouă, are capacitatea de a învăţa atât de bine, îşi face mental, îşi construieşte mişcările în aşa fel încât la următorul antrenament zici că de doi-trei ani ştie tehnica respectivă. Este foarte puternic mental, ia mişcarea şi o analizează, o vede din toate părţile, şi-o aranjează, o desface în bucăţi, în mişcări şi atunci, peste 2-3 antrenamente, o face foarte, foarte bine", spune antrenorul.

După Jocurile Paralimpice de la Rio (Brazilia) din 2016 şi după Campionatele Europene de seniori pentru nevăzători de la Walsall (Marea Britanie), ecoul rezultatelor lui Alex a făcut ca numărul persoanelor cu dizabilităţi care au prins curaj să încerce un sport să crească.

"Rezultatul extraordinar de la Rio deja a atras foarte multe persoane care ar vrea să vină să facă acest sport, am fost contactaţi de persoane cu diferite deficienţe de vedere. Clar atrage oameni. Cred că şi printre sportivii de la sală a avut ecou acest rezultat. Cred că nici ei nu rămân indiferenţi la determinarea lui la antrenamente", mai spune Tamas Gergely, care este antrenorul lui Alexandru Bologa din 2011.

Pentru viitor, Alex are ţintele foarte bine stablite: o medalie la Mondiale anul viitor, în 2019 să iasă campion la categoria sa, iar în 2020 o nouă medalie la olimpiadă.

Alexandru Bologa este legitimat şi la clubul U-CSM-C.S. Lamont Cluj, deschis de Sally Lamont, care promovează sportul printre persoanele cu dizabilităţi şi care susţine sportul paralimpic în România. AGERPRES / (AS - autor: Elena Stanciu, editor: Marius Frăţilă, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: news.ubbcluj.ro