România trebuie să realizeze, pe termen mediu şi lung, o ajustare fiscală/bugetară de amploare pentru a asigura sustenabilitatea şi a face faţă noilor provocări, iar o pondere mare a acestei ajustări trebuie să vină din creşterea veniturilor, conform unei analize realizate de un grup de lucru al Consiliului Fiscal.

Potrivit autorilor analizei, la începutul anului 2022, România avea de realizat o ajustare fiscală (o reducere a deficitului bugetar) de aproximativ 4 procente din PIB, de la circa 7,2% din PIB deficit ESA în 2021 la circa 3% din PIB în 2024. La aceasta se adaugă efectele războiului din Ucraina, care implică, printre altele, cheltuieli bugetare sporite cu apărarea, cu asigurarea securităţii energetice şi alimentare, cu protejarea gospodăriilor vulnerabile în raport cu creşterea preţurilor la energie, cu primirea şi găzduirea refugiaţilor ucraineni etc.

"România are de realizat, pe termen mediu şi lung, o ajustare fiscală/bugetară mai mare, pentru a asigura sustenabilitatea fiscal-bugetară şi pentru a face faţă la noile provocări. Este evident că o pondere mare a acestei ajustări de amploare trebuie să vină din creşterea veniturilor fiscale şi bugetare, cheltuielile bugetare fiind pe un trend crescător. Cu 26% din PIB venituri fiscale (inclusiv contribuţii de asigurări) colectate în anii ultimi, România se situează cu mult în spatele statelor aflate la un nivel similar de dezvoltare, Polonia (cca. 36% din PIB) sau Ungaria (cca. 36,3% din PIB) şi chiar în urma unui stat cu un nivel mai slab de dezvoltare, Bulgaria (30,6% din PIB). Cauzele acestei rămâneri în urmă sunt bine cunoscute: un grad scăzut de colectare a impozitelor şi taxelor datorate; o multitudine de exceptări şi scutiri care
diminuează baza impozabilă; anumite rate de impozitare foarte scăzute în comparaţie cu ale statelor din Europa Centrală şi de Est", menţionează analiza.

Aceasta semnalează şi deficitele gemene, existenţa unor deficite externe (de cont curent) în creştere în ultimii ani. Astfel, deficitul de cont curent a fost în jur de 5% în 2019 şi 2020 şi s-a majorat la circa 7% în 2021, iar deficitul comercial a fost în creştere constantă, ilustrând şi o problemă de competitivitate, dincolo de cererea în
exces.

Totodată, sursa citată subliniază că este necesară corecţia bugetară şi pentru că politica monetară nu poate menţine singură stabilitatea leului, mai ales întrucât deficitele externe au cauze preponderent fiscale şi de natura lipsei reformelor structurale.

"Cu cât mai neclară şi neconvingătoare ar fi corecţia dezechilibrului bugetar, cu atât mai dificilă ar fi sarcina BNR de a asigura stabilitatea macroeconomică şi protejarea monedei", se arată în analiza publicată de CF.

Autorii susţin că nu procedura de deficit excesiv este prima raţiune pentru care este necesară corecţia dezechilibrului bugetar, ci situaţia economiei în sine, care face nesustenabilă traiectoria datoriei publice dacă nu va avea loc o corecţie, fie şi graduală, având în vedere amploarea şocurilor adverse.

Astfel, este evident că ajustarea bugetară nu poate fi decât graduală, însă ea trebuie să aibă loc, să fie concretizată prin măsuri credibile, care să aibă un gir politic solid şi sprijinul unor largi cercuri economice şi sociale - inclusiv al mediului de afaceri. În acest context, este absolut necesar ca factorii de decizie din mediul politic şi administrativ să nu mai promoveze reduceri de impozite şi taxe, ca şi creşterea unor cheltuieli permanente pe seama unor venituri temporare.

"Este de notat că unul din avantajele cotei unice de impozitare (pierdut în timp prin numeroase exceptări şi derogări) este tratamentul fiscal similar aplicat contribuabililor. Tocmai de aceea, reforma fiscalităţii ar trebui să înceapă prin corectarea numeroaselor privilegii şi inechităţi în taxare, astfel încât impozitarea să fie uniformă şi proporţională, indiferent de natura activităţii şi de forma de organizare a acesteia. Alternativa nedorită ar consta în creşteri ad-hoc de impozite şi taxe, impuse de constrângerile de finanţare a deficitelor gemene, ceea ce ar lăsa neabordate tratamentele inechitabile asupra contribuabililor", se mai menţionează în analiză.

Autorii analizei nu contestă necesitatea unor politici sectoriale şi a unor intervenţii punctuale ale statului în economie, mai ales că actualul context internaţional face inevitabile astfel de politici în domenii precum industria energetică, sectorul agro-industrial, sectorul apărării, în plus faţă de provocările generate de modificările climatice, pandemie, refugiaţii ucraineni etc.

Ei semnalează însă că intervenţiile statului în economie ar trebui să respecte o serie de principii, care în ultimii ani au fost ignorate, respectiv: cheltuielile publice trebuie stabilite pe baze foarte stricte, astfel încât să se evite risipa banului public şi un sistem transparent şi eficient de cheltuire a banului public ar trebui să fie implementat concomitent cu măsurile de creştere a veniturilor fiscale; cota unică de impozitare se bazează pe principiul impozitării proporţionale a muncii şi, prin numeroase derogări de la acest tip de impozitare, unii contribuabili ajung sa fie impozitaţi regresiv, în timp ce alţi contribuabili sunt impozitaţi proporţional, ceea ce erodează spiritul de echitate şi solidaritatea din societate; firmele nu ar trebui să beneficieze de privilegii fiscale multiple; politicile de ajutorare ale unor sectoare ar trebui sa vizeze creşterea capacităţii investiţionale şi productive a acestora şi nu doar păstrarea unui anumit nivel al puterii de cumpărare sau al consumului; nu se pot finanţa cheltuieli permanente cu venituri de natură temporară, fie ele granturi din partea Comisiei Europene.

Autorii analizei mai subliniază că primul front de acţiune urgentă priveşte reducerea semnificativă a evaziunii fiscale şi eliminarea de excepţii şi scutiri, implicit o ameliorare majoră a colectării taxelor şi impozitelor în următorii ani. O asemenea acţiune ţine cont de actualul context, marcat de încetinirea creşterii economice, criza energetică, războiul din Ucraina etc., context care nu permite majorarea de cote de impunere pentru contribuabilii care nu beneficiază de scutiri. În funcţie de circumstanţe pot fi examinate şi măsuri suplimentare de echilibrare a bugetului public, respectiv o creştere a unor impozite, precum cele de mediu sau pe proprietate.

"Alternativa la a nu creşte veniturile fiscale în mod semnificativ pentru a diminua deficitul bugetar este reducerea drastică de cheltuieli (cu câteva procente din PIB), ceea ce este o ecuaţie pe care membrii Grupului o consideră imposibil de rezolvat. Aceasta nu înseamnă că eficientizarea cheltuielilor publice nu este necesară/posibilă, dar considerăm că eficientizarea ar putea să însemne o alocare mai bună a acestor cheltuieli (care să genereze creşterea calităţii serviciilor publice, pe care
mulţi contribuabili o reclamă ca fiind insuficientă) şi nu neapărat reducerea lor. Avalanşa de noi provocări reclamă considerarea următoarelor aspecte: cea mai mare parte a consolidării bugetare va trebui facută pe partea de venituri bugetare; orice nouă iniţiativă legislativă în sensul relaxării fiscale va face mult mai dificil procesul de ajustare; etapizarea creşterii veniturilor bugetare va trebui actualizată, în sensul legiferării în cursul anului 2022 şi a implementării începând cu ianuarie 2023", punctează autorii analizei.AGERPRES/(AS-editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Irina Giurgiu)