România a transpus Directiva europeană privind limitarea fabricării de produse din plastic, în special a celor de unică folosinţă, cu două luni întârziere faţă de termenul-limită, iar prevederile prezintă o serie de lacune, precum lipsa acordării unei perioade de tranziţie pentru comercianţi, susţin specialiştii Deloitte România.

Potrivit lui Adrian Teampău, director Taxe Indirecte la Deloitte România, şi a lui Ovidiu Bălăceanu, senior Managing Associate, Reff & Asociaţii | Deloitte Legal, prevederile privind majoritatea contravenţiilor urmează să se aplice în România începând cu data de 29 septembrie 2021.

"Actul normativ respectă, în linii mari, direcţiile trasate de directiva europeană, în special cu privire la produsele vizate, dar prezintă anumite lacune care trebuie clarificate prin normele de aplicare sau chiar prin acte normative de modificare. Printre acestea se numără lipsa acordării unei perioade de tranziţie pentru comercianţi, în cazul obligaţiilor care impun o pregătire prealabilă. De exemplu, legislaţia impune operatorilor care introduc pe piaţă anumite produse din plastic de unică folosinţă (paharele pentru băuturi şi unele recipiente pentru alimente) obligaţia de a reduce treptat consumul, începând cu 2023, astfel încât în 2026 să înregistreze o diminuare cumulată de 20% faţă de cantitatea introdusă pe piaţă în 2022. Chiar dacă primul prag minim de reducere (5%) se aplică în 2023, legislaţia impune operatorilor care comercializează cu amănuntul astfel de produse sau care le utilizează pentru comercializarea propriilor produse două obligaţii dificil, dacă nu imposibil de respectat pe termen scurt, fără o perioadă de tranziţie sau fără a lega expres aplicabilitatea acestor obligaţii de primul termen de reducere a consumului (2023)", se arată în materialul de opinie al Deloitte România, transmis marţi AGERPRES.

Potrivit sursei citate, actul normativ introduce şi alte obligaţii complexe şi neclare în anumite situaţii pentru societăţile comerciale active în domeniu, astfel că autorităţile trebuie să elaboreze legislaţia secundară, în aşa fel încât să clarifice din timp toate aspectele care ridică semne de întrebare, pentru a se asigura că operatorii îşi înţeleg în mod corect, complet şi la timp obligaţiile.

"Practica a demonstrat că legislaţia neclară atrage deseori interpretări divergente chiar din partea instituţiilor statului. Din aceste considerente, trebuie să existe consultări publice organizate din timp, în care să se dezbată toate aspectele neclare indicate de populaţie, organizaţii neguvernamentale şi mediul de afaceri. Aşadar, poluarea cu plastic este incontestabil o problemă tot mai gravă la nivel global, iar măsurile de combatere trebuie să fie ferme şi asumate de toate naţiunile lumii. Însă în acest demers trebuie să se prezinte şi soluţii pentru firmele implicate, dar şi pentru consumatorii finali, pentru care produsele de unică folosinţă au devenit o obişnuinţă în ultimii ani. În plus, nu trebuie neglijat aspectul legat de materia primă din care urmează să fie fabricate multe dintre produsele care le vor înlocui pe cele din plastic, respectiv lemnul sau porumbul, având în vedere că sunt resurse epuizabile şi trebuie evitată risipa", notează cei doi specialişti.

World Economic Forum a estimat că, până în 2050, plasticul din oceane va ajunge să cântărească mai mult decât toţi peştii la un loc, iar pentru a încetini această tendinţă, în 2019, Uniunea Europeană a luat decizia de a interzice anumite produse din plastic, în special pe cele de unică folosinţă.

O analiză publicată în iulie 2021 de un grup de organizaţii de mediu europene, citată de Deloitte România, atrage atenţia asupra faptului că producţia de plastic la nivel global a crescut de 20 de ori în ultimii 50 de ani şi că, în 2050, ar urma să devină de patru ori mai mare decât în prezent.

De asemenea, alte cercetări relevă faptul că, din 1950 şi până în 2019, la nivel global, au fost produse 8,3 miliarde de tone de materiale de plastic, din care 6,3 miliarde au devenit deşeuri.

Directiva UE 904 din 2019 interzice introducerea pe piaţă a anumitor categorii de astfel de produse pentru care există alternative fără plastic la preţuri accesibile. Printre acestea se regăsesc: beţişoarele pentru urechi, tacâmurile, farfuriile, paiele pentru băuturi, agitatoarele pentru băuturi, beţele pentru baloane, precum şi unele produse fabricate din polistiren expandat (pahare şi recipiente pentru băuturi şi unele recipiente pentru alimente).

Pentru alte produse din plastic, cum ar fi echipamentele de pescuit, pungile de plastic de unică folosinţă, recipientele pentru băuturi şi alimente pentru consumul imediat, pachetele şi foliile de plastic, filtrele de tutun, articolele sanitare şi şerveţelele umede, se aplică măsuri diferite. În plus, directiva impune o reducere etapizată a consumului unor categorii de produse din plastic de unică folosinţă până în anul 2026, comparativ cu valoarea de referinţă din 2022.

Actul normativ trebuia transpus în legislaţia ţărilor UE până la data de 3 iulie 2021, moment de la care ar fi trebuit să se aplice şi restricţiile de introducere pe piaţă a produselor vizate şi de marcare a celor nou introduse pe piaţă. Pentru alte măsuri, directiva permite termene ulterioare de aplicare, cum ar fi 3 iulie 2024 (cerinţele de proiectare pentru sticle) sau 31 decembrie 2024 (măsurile privind răspunderea extinsă a producătorilor, mai puţin în cazul celor din tutun, unde termenul este 5 ianuarie 2023). AGERPRES/(AS - autor: Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)