Inflaţia trebuie înţeleasă ca o creştere generalizată a preţurilor, însă este un indicator foarte important, deoarece, cu cât majorarea preţurilor este mai mare, cu atât puterea de cumpărare a cetăţenilor scade şi, implicit, şi nivelul de trai.

Acest indicator este relevant şi pentru investiţii, în contextul în care, pentru a fi profitabile, câştigul ar trebui să fie peste inflaţie. Pentru aceasta, populaţia nu ar trebui să aibă doar conturi de economii sau de depozite, ci să investească şi în fonduri mutuale, fonduri de pensii private, în acţiuni pe bursă.

Lucian Anghel, preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), preşedinte al BCR - Banca pentru locuinţe şi autor al unei cărţi de educaţie financiară subliniază că "inflaţia poate fi considerată un impozit nedeclarat" şi este foarte important ca nivelul acesteia să nu fie foarte ridicat, pentru a nu altera puterea de cumpărare.

"Inflaţia ar trebui înţeleasă ca o creştere generalizată a preţurilor. Este foarte importantă fiindcă, parafrazând unul dintre marii economişti: "inflaţia poate fi considerată ca un impozit nedeclarat". Cu cât creşterea generalizată a preţurilor este mai mare, cu atât puterea de cumpărare a oamenilor din acea ţară scade şi, deci, implicit, şi nivelul de trai. Din acest motiv este foarte important ca nivelul inflaţiei să nu fie foarte ridicat pentru a putea menţine nivelul de trai la un nivel cât de cât corespunzător astfel încât să nu altereze puterea de cumpărare a banilor. Dacă o sticlă de ulei costă 5 lei şi cu 100 de lei pot să cumpăr astăzi 20 de sticle, cu aceiaşi 100 de lei, într-un an, dacă inflaţia ar fi de 10%, practic aş putea cumpăra mai puţin de 20 de sticle de ulei, deşi am în mână aceeaşi bancnotă de 100 de lei", a explicat, pentru AGERPRES, Anghel.

El a precizat că, atunci când populaţia face o investiţie, câştigul acesteia ar trebui să fie peste rata inflaţiei. Dacă depozitele rareori au un randament peste rata inflaţiei, pe bursă, spre exemplu, lucrurile stau diferit. De asemenea, este important să "nu avem toate ouăle în acelaşi coş".

"În general, randamentul sau beneficiul investiţiei pe care o facem ar trebui să fie peste nivelul inflaţiei medii din ultimii ani. Aceasta înseamnă că ar trebui permanent să nu punem toate ouăle în acelaşi coş, să nu avem doar conturi de economii care, în general, nu prea sunt purtătoare de dobânzi, dar am o flexibilitate şi un acces facil, adică oricând doresc pot să scot bani, dar dacă folosesc astfel de instrumente sau numai astfel de instrumente, nici nu trebuie să mă aştept că voi fi protejat faţă de inflaţie. Pentru asta nu ar trebui să avem doar conturi de economii sau de depozite. Probabil că ar trebui să investim şi în fonduri mutuale, să avem şi fonduri de pensii private, să investim şi în acţiuni pe bursă astfel încât să avem puţin din toate, existând şanse ca randamentul să depăşească inflaţia şi, în funcţie de profilul de risc, cât de mult risc ne putem dori sau asuma în instrumentele în care investim", a explicat preşedintele BVB.

Acesta a menţionat că randamentul reprezintă câştigul faţă de suma investită sau, cu alte cuvinte, care este suma care se adaugă la investiţia realizată.

"Randament înseamnă cât la sută în plus sau cu ce rămâi în plus faţă de ce ai investit, care este suma care se adaugă faţă de banii pe care i-ai investit. Dacă ai investit 100 de lei şi mai câştigi încă 5 lei peste cei 100 lei, asta înseamnă într-un an că ai avut un randament de 5%", a precizat Anghel.

În luna februarie 2018, România a avut cea mai ridicată rată a inflaţiei din Uniunea Europeană, de 3,8%, media europeană fiind de 1,3%, semnalează Eurostat.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, rata anuală a inflaţiei a urcat în februarie 2018 până la 4,7%, de la 4,3% în ianuarie 2018, pe fondul scumpirii mărfurilor alimentare cu 3,74% şi a celor nealimentare cu 6,27%.

În luna februarie a acestui an, Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în creştere la 3,5%, de la 3,2%, prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an. Pentru finalul anului 2019, BNR estimează o rată a inflaţiei de 3,1%.

Conform BNR, în România, inflaţia a fost recunoscută ca problemă începând din noiembrie 1990 - momentul declanşării reformei economice. Fenomenul a existat însă şi înainte de această dată (decalaje între cerere şi ofertă pe piaţa internă au fost sesizate încă de la începutul anilor '80, pe fondul rambursării accelerate şi înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile acumulate au fost reprimate şi mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei planificate.

Începând din 1991, timp de trei ani, pe parcursul cărora s-au consumat principalele etape de liberalizare a preţurilor, inflaţia s-a aflat pe o pantă ascendentă, nivelul maxim fiind înregistrat în 1993, când preţurile de consum au avut o variaţie medie
anuală de peste 256 procente.

În 1994, pe fondul reluării creşterii economice şi al temporizării reformei preţurilor, inflaţia s-a calmat, însă în 1997 inflaţia a reizbucnit, ultima etapă majoră de liberalizare (care a însemnat ridicarea oricăror restricţii privind preţurile alimentelor şi renunţarea la politica de subevaluare a energiei electrice, termice şi gazelor naturale) producându-se pe fondul unui declin al produsului intern brut de peste 6 procente, menţionează BNR.

Inflaţia a continuat să fie ridicată şi în următorii ani în 1998 şi 1999, pe fondul continuării declinului economic de ansamblu. Majorarea TVA, evoluţiile preţurilor şi tarifelor administrate practicate la utilităţile publice (mai ales scumpirea energiei
electrice prin eliminarea subvenţiilor încrucişate) şi deprecierea cursului de schimb au creat presiuni continue asupra preţurilor; abia în anul 2000, o dată cu reluarea creşterii economice, a început un nou proces de dezinflaţie, rata anuală de creştere
a preţurilor de consum reducându-se cu peste 14 puncte procentuale.

În luna august 2005, Banca Naţională a României a adoptat o nouă strategie de politică monetară - ţintirea directă a inflaţie. Inflaţia a avut în perioada 2006-2010 evoluţii oscilante, încheind anul 2006 la un nivel de 4,87% şi 2010 la 7,96 %. Evoluţii similare au fost înregistrate şi în anii următori, până în iunie 2015, când inflaţia a intrat pe teritoriu negativ (minus 1,55%), unde s-a menţinut până în decembrie 2016 (-0,54%), după un vârf de minus 3,46% atins în mai. Din ianuarie 2017, inflaţia a revenit pe plus, încheind anul la 3,3%. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bărbuţă, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Irina Giurgiu)