Sprijinirea statelor vulnerabile pentru a face faţă faţă efectului multiplicator al schimbărilor climatice asupra secetei, inundaţiilor, valurilor de căldură şi megafurtunilor tropicale va necesita mii de miliarde de dolari, nu miliardele de dolari despre care se discută acum la Conferinţa Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (#COP26) de la Glasgow (Scoţia), arată un proiect de raport al Naţiunilor Unite obţinut de AFP.

Eşecul statelor bogate în a-şi respecta promisiunea de a acorda anual 100 miliarde de dolari pentru naţiunile vulnerabile a devenit un punct nevralgic al discuţiilor de la Glasgow, care se apropie vineri de final.

Dar costul real pentru a permite în continuare ca atmosfera să se încălzească va fi cu mult mai ridicat.

Proiectul de raport al grupului interguvernamental de experţi privind schimbările climatice (IPCC), care ar urma să fie publicat la începutul anului viitor, arată că cifra de 100 miliarde de dolari nu este decât un avans pentru ce este necesar de pregătit pentru efectele inevitabile.

Oraşele inundate, deficitul de alimente, valuri mortale de căldură şi migraţia în masă vor creşte costul prevăzut.

"Costurile adaptării sunt semnificativ mai ridicate decât s-a estimat anterior, având ca rezultat sporirea "deficitului de finanţare pentru adaptare". "Actualele acorduri de guvernanţă pentru finanţarea adaptării sunt inadecvate pentru nivelul anticipat al impactului climatic", se arată în raportul de 4.000 de pagini.

Suprafaţa pământului s-a încălzit cu 1,1 grade Celsius faţă de nivelul anterior industrializării, mărind fenomenele meteo extreme pe glob.

Iar lumea este în grafic pentru o creştere dincolo de obiectivul din Acordul de la Paris, de limitare a încălzirii între 1,5 şi 2 grade Celsius.

Chiar ţinând cont de noile angajamente privind reducerea emisiilor de carbon din acest an, suprafaţa pământului se va încălzi totuşi cu un nivel "catastrofic" de 2,7 grade Celsius, arată calculele Naţiunilor Unite. Cu cât mai mult cresc temperaturile, cu atât mai ridicate sunt costurile protejării societăţii contra cataclismului climatic, avertizează IPCC, principala autoritate globală în ştiinţele climatice.

Până în 2050, necesităţile de finanţare pentru adaptare ar putea atinge o mie miliarde de dolari în fiecare an, în anumite scenarii privind emisiile.

La o încălzire cu două grade, costurile adaptării numai în Africa ar urma să crească "cu zeci de miliarde" în fiecare an.

Proiectul de raport obţinut AFP detaliază impactul climatic şi creşterea necesităţii pentru adaptare.

Mulţi oameni de ştiinţă, inclusiv unii autori cheie ai raportului, regretă că documentul nu a fost publicat înaintea reuniunii de la Glasgow. Între timp, experţii şi diplomaţii au început să facă evaluări care sunt mult mai ridicate decât cifrele puse pe masă la negocierile COP26.

Angajamentul din 2009 de a acorda anual 100 miliarde de dolari până în 2020 - acum amânat până în 2023 - era menit să ajute ţările vulnerabile din punct de vedere climatic să-şi facă economiile ecologice şi să se pregătească pentru efectele inevitabile.

Dar ceea ce părea o sumă importantă în 2009 pare astăzi derizoriu.

"Acest angajament de 100 miliarde de dolari este depăşit. Pe teren, ştiinţa şi realităţile au depăşit ceea ce ar fi trebuie să facă angajamentele. Când vorbim de finanţare post 2025, este într-adevăr necesar să fie la nivelul de mii de miliarde de dolari", susţine Rachel Cleetus, economist la UCS (Uniunea oamenilor de ştiinţă îngrijoraţi).

Mohamed Adow, şeful organizaţiei Power Shift Africa din Nairobi, a declarat pentru AFP că suma de 100 miliarde de dolari "nici măcar nu zgârie suprafaţa necesităţilor reale pentru statele în curs de dezvoltare. Adaptarea este un unghi mort imens când vine vorba de a face faţă urgenţelor climatice".

Necesitatea urgentă de fortificare împotriva impactului schimbărilor climatice - care vor fi severe chiar şi la o încălzire de 1,5 grade Celsius - este scoasă în evidenţă de proiecţiile din proiectul de raport al IPCC privind efectele pagubelor provocate de creşterea temperaturilor asupra fiecărui sector al societăţii.

Într-un singur oraş aflat la joasă altitudine - Guangzhou din sudul Chinei - pierderile estimate ar putea depăşi un sfert dintr-o mie de miliarde de dolari pe an fără măsuri de adaptare, cum ar fi sisteme de apărare masive contra inundaţiilor, în cazul unei creşteri suplimentare cu 20 de centimetri a nivelului mării.

La o încălzire de două grade Celsius, oceanele ar urma să crească de două ori pe atât.

În cel mai rău scenariu al încălzirii, pagubele anuale suferite de Guangzhou ar putea depăşi o mie de miliarde de dolari. Alte oraşe aflate la joasă altitudine, cum ar fi Mumbai, cu mai puţine resurse, se confruntă cu un nivel similar de devastare.

Din cauza inundaţiilor ar urma să-şi părăsească locuinţele 2,7 milioane de persoane din Africa în fiecare an până la mijlocul secolului, iar culturile de bază şi valoarea lor nutriţională se vor diminua, sporind spectrul malnutriţiei extinse, iar valurile de căldură vor duce la scăderea productivităţii şi vor reprezenta o povară pentru sistemele de sănătate.

Investiţiile financiare pentru adaptare sunt în cel mai bun caz văzute ca o investiţie în costurile evitate, arată raportul IPCC.

De exemplu, cheltuind 1.800 miliarde de dolari în următorul deceniu pe sisteme de avertizare timpurie, agricultură şi infrastructură rezistentă la climă, conservarea mangrovelor şi îmbunătăţirea accesului la apă "ar putea genera beneficii nete de 7.200 miliarde de dolari".

"Investiţiile în adaptarea climatică sunt într-un fel ca obţinerea unei asigurări pentru un eveniment cunoscut", a apreciat Brian O'Callaghan, cercetător la Universitatea Oxford şi autor al unui raport publicat recent de Naţiunile Unite.

Adow şi alţii au cerut "un raport special" al IPCC pentru a cuantifica adaptarea globală, măsurând impactul încălzirii globale.

"Trebuie să facem o evaluare cât mai obiectiv posibilă a costurilor adaptării şi atenuării", a declarat Max Puig, negociator din partea Republicii Dominicane.

Un raport publicat anterior de Naţiunile Unite arată că necesităţile de finanţare ar putea fi aproape de 300 miliarde de dolari pe an în 2030, urmând să crească la 500 miliarde de dolari până în 2050.

Un grup de state din Africa, sprijinit de China, India şi alte mari economii emergente, au cerut ţărilor dezvoltate să mobilizeze cel puţin 650 miliarde de dolari pe an doar pentru a începe adaptarea în 2030.

Separat, Fiji şi alte insule mici au propus un prag pentru jumătate din acea sumă din 2025, "pentru a debloca soluţii de ultim moment", a declarat pentru AFP Aiyaz Sayed-Khaiyum, ministrul Economiei şi Schimbărilor Climatice din Fiji, la COP26. Acesta a explicat că statele bogate trebuie să recunoască urgenţa şi faptul că o soluţie fragmentară este inadecvată.

"Nu poţi construi un perete al unei case într-un deceniu şi să te aştepţi să-ţi servească ca adăpost, avem nevoie de un adăpost acum", a spus oficialul din Fiji. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Dicu, editor: Andreea Marinescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)