Prima campioană olimpică a atletismului românesc, Iolanda Balaș-Sőtér a reușit performanțe fără egal în sportul mondial: 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime, dintre care 12 consecutive, două titluri de campioană olimpică, trei europene (și o medalie de argint), trei titluri mondiale universitare, nouă titluri balcanice, 19 titluri naționale. La aceste titluri remarcabile se adaugă rezultate extraordinare în istoria acestui sport, ea deținând simultan recordurile a 100 de arene în întreaga lume, precum și, la un moment dat, primele 64 de performanțe ale probei sale: a obținut cele mai detașate victorii olimpice din istoria probei de săritura în înălțime, 14 cm la Roma și 10 cm la Tokyo față de rezultatul celei de-a doua sportive clasate.

Născută la Timișoara, la 12 decembrie 1936, potrivit https://www.cosr.ro., Iolanda Balaș a început să practice atletismul de la vârsta de 12 ani, la Clubul 'Electrica' din Timișoara, sub îndrumarea antrenoarei Luize Ernst-Lupșa, potrivit volumului ''Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România'' (coord. prof. dr. Alexe Nicu, Volumul I, Editura Aramis Print, 2002). În 1966 a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport, specializarea atletism.

A XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Roma, Italia în perioada 25 august - 11 septembrie 1960. În imagine: Iolanda Balaş, medaliată cu aur la atletism (săritura în înălţme), la sosirea pe aeroport.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES

În 1951 a stabilit recordul național la săritura în înălțime (1,48 m). S-a transferat, în 1953, la Clubul Central al Armatei București, unde activitatea sa a fost coordonată de antrenorul emerit Ion Sőtér.

Iolanda Balaș, 1961

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES

Primul său record mondial din carieră l-a obținut în 1956, cu 1,75 m, urmat de încă 13 succese similare, în numai cinci ani. Recordul său din anul 1961, de 1,91 m, a rămas neegalat timp de zece ani.

Imagine de la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokio (Japonia), desfăşurate în perioada 10 - 24 octombrie 1964. În imagine: atleta Iolanda Balaş, evoluând în cadrul competiţiei sportive, la săritura în înălţime.

Foto: (c)  Arhiva istorică AGERPRES

A cucerit două titluri de campioană olimpică: la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, cu 1,85 m, și la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, cu 1,90 m.

Timp de peste zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive (decembrie 1956 - iunie 1967), performanță înscrisă în Cartea Recordurilor.

Prima medalie de aur la săritura în înălțime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României, a obținut-o la Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (1958). Patru ani mai târziu, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu săritura de 1,83 m.

În 1963, Comitetul Internațional Olimpic i-a decernat 'Trofeul Mohammed Taher Pacha', pentru contribuția adusă la promovarea olimpismului.

În strălucitul său palmares se înscriu: 19 titluri de campioană națională (16 la senioare și trei la junioare), 63 de recorduri naționale (41 la senioare și 22 la junioare), evoluând în lotul național de atletism de 41 de ori, se mai arată în lucrarea 'Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România'.

S-a retras din activitatea competițională în 1967, după ce a suferit o accidentare la tendonul lui Achile, la piciorul cu care bătea solul înaintea executării săriturii. A fost, apoi, antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic și cercetări științifice de la Clubul Steaua București.

În 1967, s-a căsătorit cu antrenorul emerit Ion Sőtér, cu care a colaborat îndeaproape în activitatea competițională.

Președintă a Federației Române de Atletism (1988-2005), a fost, ulterior, președintă de onoare a acestei federații. În perioada 1998-2002 a ocupat funcția de vicepreședintă a Comitetului Olimpic Român (COR). Stadionul Tineretului din București îi poartă numele.

Este autoarea lucrării 'Studiu și istoric al pregătirii sportivilor de înaltă performanță la altitudine' (1988) și a contribuit decisiv la apariția revistei 'Atletismul Românesc'.

A înființat, în 1993, Fundația 'Atletismul Românesc' pentru susținerea atletismului românesc și a echipei reprezentative a României.

Pentru performanțele sale sportive extraordinare, a fost distinsă cu: titlul de Maestru Emerit al Sportului (1958), Ordinul Steaua României (1962), Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2000).

Foto: (c)  LUCIAN TUDOSE/AGERPRES FOTO

În anul 2000, a fost nominalizată între primele zece atlete din lume ale secolului XX.

Comitetul Olimpic și Sportiv Român i-a decernat, în semn de aleasă prețuire pentru activitatea depusă în slujba atletismului românesc, ''Colanul de Aur''.

A fost distinsă cu decorația regală 'Nihil Sine Deo', pentru merite deosebite aduse sportului românesc, la 13 septembrie 2010, la Palatul Elisabeta din București.

 Iolanda Balaş Soter a primit Trofeul de excelenţă, în cadrul galei 'Zece pentru România'

Foto: (c)   CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

La 27 noiembrie 2012, la împlinirea unui secol de existență a Federației Internaționale de Atletism, a fost inclusă în galeria mondială a legendelor atletismului alături de 12 legende ale acestui sport.

S-a stins din viață la 11 martie 2016. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editr online: Andreea Preda)