La 16 decembrie 1920, a fost deschis pentru a fi semnat Protocolul Statutului Curții Permanente Internaționale de Justiție, potrivit https://www.icj-cij.org./history.

După încheierea Primului Război Mondial au fost depuse eforturi pentru coagularea unor instrumente juridice la nivel internațional pentru reglementarea disputelor între state în vederea evitării unui alt conflict de amploare.

Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie din 1749 și Conferința Păcii de la Haga din 1899 au constituit astfel de demersuri moderne între state pentru reglementarea pașnică a disputelor.

Sistemul Ligii Națiunilor, concretizat după încheierea Primului Război Mondial, a reprezentat cadrul necesar pentru instituirea unui sistem de negociere colectivă între state pentru evitarea declanșării unui război.

La nivelul Convenției Ligii Națiunilor, document semnat la 28 iunie 1919 și intrat în vigoare la 20 ianuarie 2020, Articolul 14 acorda Consiliului Ligii responsabilitatea pentru formularea planurilor de înființare a unei Curți Permanente de Justiție Internațională (CPIJ), care să aibă competența nu doar să audieze și să determine orice dispută de amploare internațională supusă atenției sale de părțile implicate într-un diferend, dar și să ofere un punct de vedere privind orice dispută sau chestiune referitoare la aceasta de Consiliul sau de Adunarea Ligii Națiunilor, potrivit https://www.icj-cij.org și https://www.ungeneva.org/.

La începutul anului 1920, Consiliul Ligii a desemnat un Comitet de Consiliere al Juriștilor, care a avut menirea ca pe durata a 35 de reuniuni, desfășurate la Haga, în perioada 16 iunie -24 iulie 1920, să pregătească un raport privind înființarea Curții Permanente de Justiție Internațională (CPIJ), potrivit https://www.icj-cij.org./history și https://legal.un.org.

La 24 iulie 1920, Comitetul de Consiliere al Juriștilor a adoptat raportul care cuprindea schița de proiect transmisă Consiliului Ligii Națiunilor.

Propunerea avansată avea forma unei schițe de proiect pe marginea articolelor care urmau să reprezinte Statutul, dar și trei rezoluții.

La 30 iulie - 5 august 1920, la San Sebastian, și la 20-28 octombrie 1920, la Bruxelles, cu prilejul sesiunilor Consiliului, a fost supus dezbaterii proiectul de Statut transmis de Comitet și pe marginea căruia Consiliul a formulat câteva amendamente sub forma unui raport. Acest raport a fost trimis spre dezbatere lucrărilor Primei Adunări a Ligii Națiunilor, care și-a deschis lucrările în noiembrie 1920, la Geneva.

Adunarea a formulat instrucțiuni către cel de-Al Treilea Comitet privind problematica Constituției Curții. A fost înființat un subcomitet specializat care să analizeze în detaliu problematica, lucrând în acest sens în cadrul unor ședințe, în perioada 11 noiembrie - 7 decembrie 1920, conform https://legal.un.org..

La 7 decembrie 1920, subcomitetul a adoptat un raport, care a fost transmis celui de-Al Treilea Comitet și care la rândul său a adoptat, la 11 decembrie 1920, propunerea, trimițând-o ulterior Adunării, potrivit https://legal.un.org.

Cu prilejul sesiunii Adunării Ligii Națiunilor, la 13 decembrie 1920, a fost supus dezbaterii proiectul și a fost avansată o rezoluție în acest sens către Consiliul, în care se cerea ca documentul să fie trimis tuturor statelor membre spre semnare, iar pentru înființarea CPIJ se cerea expres introducerea procesului de ratificare formală în fiecare stat reprezentat în Adunare, pentru intrarea în vigoare a Statutului, indică https://legal.un.org.

La 16 decembrie 1920, Statutul a fost deschis pentru a fi semnat de către statele membre, iar în septembrie 1921, în cadrul reuniunii Adunării, a fost consemnată ratificarea de către majoritatea statelor membre.

În urma procesului de ratificare, Statutul a intrat în vigoare, fiind revizuit, prin adoptarea, la 14 septembrie 1929, a unui nou Protocol la Statut, intrat în vigoare la 1 februarie 1936.

Noua versiune a reglementat, printre altele, problematica alegerii membrilor tribunalului permanent internațional, stabilind ca judecătorii să fie aleși pe baze concurențiale, dar independent, de Consiliul Adunării Ligii, și că trebuie menținut permanent faptul că toți cei aleși ''trebuie să reprezinte principalele forme de civilizație și principalele sisteme juridice din lume''.

Curtea Permanentă de Justiție Internațională și-a încetat activitatea, în octombrie 1945, iar judecătorii au demisionat la 31 ianuarie 1946, arhivele sale și toate deciziile care au produs efecte au fost transferate noii instituții, înființate în cadrul sistemului Națiunilor Unite, respectiv Curtea Internațională de Justiție, care a avut ședința inaugurală publică la 18 aprilie 1946, potrivit https://legal.un.org și https://www.icj-cij.org./history. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.icj-cij.org/pcij