Arta povestitorilor publici sau 'meddah' este o formă de teatru turcească, care pune mare preț pe stăpânirea retoricii, interpretată de un singur povestitor (meddah) și practicată în Turcia și în țările vorbitoare de limbă turcă. Această formă de spectacol a fost deosebit de populară în Imperiul Otoman începând cu secolul al XVI-lea. De-a lungul veacurilor, genuri narative similare au înflorit datorită interacțiunii dintre popoarele din Asia, Caucaz și Orientul Mijlociu. 'Meddah' a fost inclusă în Patrimoniul Cultural al Umanității în 2003 și a fost adăugată pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității de UNESCO în 2008, notează https://ich.unesco.org/.

'Meddah' este unul dintre puținele tipuri de teatru tradițional turcesc, de divertisment, care a supraviețuit. Spectacolele sunt de obicei o improvizație bazată pe profilul publicului și pe interesele acestuia, precum și pe evenimentele sociale și politice ale momentului. În acest sens, aproape fiecare spectacol este unic și original, chiar dacă are un anumit scenariu. Tradiția 'meddah' este menținută vie prin narațiuni orale, într-o relație maestru-ucenic, iar din această cauză există foarte puține texte 'meddah' publicate. Povestitorii pot aborda o varietate de legende, povești, evenimente și persoane istorice, precum și scenarii și contexte care fac aluzie la evenimente sociale sau politice. Din acest motiv, acești povestitori reprezintă o oglindă a condițiilor sociale, politice și economice ale timpului lor. În acest sens, spectacolele povestitorilor se apropie de teatrul epic modern.

Din punct de vedere istoric, povestitorilor publici li se atribuia sarcina de a educa, de a îndruma și de a distra. Ei își prezentau arta la palat, în conace, la petreceri, în marile hanuri aflate de-a lungul marilor drumuri comerciale, în piețe și cafenele, în moschei și biserici. Critica lor socială și politică a provocat în mod regulat discuții animate despre problemele societății din acel moment. Povestitorul selectează cântece și povești comice dintr-un repertoriu de romanțe, legende și epopei populare și își adaptează materialul în funcție de locul și publicul specific. Cu toate acestea, calitatea spectacolului depinde în mare măsură de atmosfera creată între povestitor și spectatori, precum și de capacitatea povestitorului tradițional de a integra imitații, glume și improvizații. Deși unii povestitori turci încă mai susțin spectacole la o serie de sărbători religioase și laice și apar în emisiuni de televiziune, genul și-a pierdut o mare parte din funcția sa educațională și socială originală ca urmare a dezvoltării mass-mediei și, în special, din cauza apariției televizoarelor în cafenele. Aceste schimbări, precum și scenariile și contextele contemporane ale poveștilor au dus la apariția unor exemple descrise ca 'meddah' moderne.

Sursa foto: ich.unesco.org

'Meddah' (povestitorul) stă pe un scaun în timp ce își interpretează arta, imită și animă povestea, folosind accesorii precum un toiag (pastav) și o batistă (makreme). Toiagul nu este folosit doar ca efect sonor pentru a atrage atenția publicului și a întări expresiile, ci și pentru a reprezenta obiecte sau ființe vii. Batista, pe de altă parte, este folosită pentru a modifica vocile sau a reprezenta un personaj diferit. Există, de asemenea, înregistrări istorice care indică faptul că aceste obiecte folosite în spectacolele publice au semnificații simbolice în cadrul tradiției 'meddah', notează https://yakegm.ktb.gov.tr/.

Sursa foto: ich.unesco.org 

Povestea începe atunci când 'meddah' lovește toiagul de podea de trei ori și rostește cuvintele 'Adevărul, prietene, adevărul' și recită o poezie. Pentru a preveni ca cineva din public să se simtă ofensat din cauza numelor de persoane sau locuri, povestitorul spune: 'Un nume este ca altul, la fel este și cu orfanii și cartierele. O poveste din trecut este spusă, o minciună este auzită ca adevăr și astfel timpul trece.' Ocazional, el face pauze în narațiune pentru a ajuta publicul să înțeleagă și să interpreteze povestea. Uneori, se oprește la partea cea mai interesantă și colectează bani de la public. Își încheie reprezentația spunând: 'Iertați-ne pentru orice scăpare'.

Sursa foto: ich.unesco.org 

Profesoara Nurhan Tekerek (Universitatea din Ankara), Ahmet Yenilmez, actor, poet și scriitor, și Ugur Uzunok, scriitor și producător, sunt autorii mai multor lucrări remarcabile în acest domeniu. Chiar dacă numărul de lucrări artistice, evenimente și activități direct asociate cu povestirile 'meddah' în Turcia poate fi considerat mic, această artă este inclusă în categoria Teatrului Tradițional Turc, fiind cuprinsă în festivalurile de teatru și de comedie. În plus, cursuri de meddah sunt predate în departamentele de arte plastice, conservatoare și departamentele de teatru, precum și în programele de teatru organizate în cooperare cu administrațiile municipale și organizațiile societății civile, în scopul menținerii vie a tradiției, conform https://yakegm.ktb.gov.tr/.

Sursa foto: ich.unesco.org

Ministerul turc al Culturii și Turismului continuă să desfășoare activități de cercetare, identificare și inventariere a tradiției 'meddah' pentru a transmite generațiilor viitoare această moștenire unică, ce este pe cale de dispariție. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: unesco.org.tr