Celebrul compozitor român Dinu Lipatti, de la a cărei moarte se împlinesc, la 2 decembrie, 75 de ani, s-a născut la București, la 19 martie 1917. Tatăl său fiind violonist, în timp ce mama sa pianistă, aceștia decid să-l consacre muzicii, la vârsta de 8 ani, fiind încredințat profesorului Mihail Jora, eminentă personalitate, pentru a începe o serioasă și metodică educație muzicală, scrie site-ul https://www.dinulipatti.org/.

După trei ani de pian, solfegiu și armonie, având deja nivelul cerut la Conservatorul din București - 'Academia de Muzică și Artă Dramatică ', este admis în clasa renumitei profesoare Florica Musicescu. În paralel, a continuat lecțiile cu Mihail Jora, abordând de data aceasta și compoziția.

Și-a terminat studiile în 1932.

Cariera de concertist a lui Dinu Lipatti va fi inaugurată în 1933, cu Concertul în mi bemol major de Liszt, acompaniat de orchestra Filarmonicii din București, sub bagheta lui Alfred Alessandrescu. Tot în 1933, la numai 16 ani, Lipatti a participat la Concursul internațional de pian de la Viena unde a obținut Premiul II.

În calitate de compozitor, Lipatti a obținut trei recompense succesive la Concursul de compoziție 'George Enescu': Mențiunea I cu Sonata pentru pian solo (1932), Premiul II cu Sonatina pentru vioară și pian (1933) și Premiul I pentru Suita simfonică 'Șătrarii' (1934).

În 1934 a început studii la Paris, profesoara care va avea cea mai mare influență asupra lui Lipatti fiind Nadia Boulanger. În perioada studiilor sale la Paris, a susținut concerte în Franța și în Elveția, precum și înregistrări la Școala Normală de Muzică. Este, de asemenea, preocupat de dirijatul de orchestră, urmând cursurile lui Diran Alexanian și ale lui Charles Munch.

În 1939 s-a întors în România, participând la câteva turnee cu Filarmonica din București și având o importantă colaborare artistică cu nașul său George Enescu, căruia îi devine discipol. Compozițiile de maturitate ale lui Lipatti se remarcă tot mai mult: Concertul pentru pian și orgă, Fantezia pentru pian, Sonatina pentru mâna stângă, Dansurile românești pentru două piane etc. Ocolind influențele enesciene, Lipatti caută să-și contureze un stil propriu, o sinteză între inspirația autohtonă și procedeele contemporane.

În 1943, Dinu Lipatti, împreună cu logodnica sa, pianista Madeleine Cantacuzino, au plecat într-un turneu amplu, trecând prin Viena, Stockholm, Helsinki, Goteborg, Malmo, Zurich, Geneva și Berna. Au decis apoi să se stabilească la Geneva, unde a devenit profesor la Conservator. Aici și-a continuat cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, care au realizat în studio imprimări pe discuri, se arată pe https://www.georgeenescu.ro/.

La scurt timp după ce a început să fie tot mai căutat, s-a îmbolnăvit de limfogranulomatoză malignă (boala lui Hodgkin) și a avut nevoie de perioade lungi de repaus. Nu ducea lipsă de cronici elogioase, jurnalistul francez Pierre Guitton, de pildă, întitulându-și cronica sa despre un recital al lui Lipatti: 'Am ascultat pe Frederic Chopin interpretându-și Sonata în si minor !', potrivit site-ului https://www.dinulipatti.org.

În 1949, din cauza sănătății precare, a demisionat de la Conservator, dar și-a continuat activitatea sa concertistică și de compoziție. În această perioadă a compus Melodiile, Dansurile românești sau Aubade pentru suflători.

În 1950 a concertat, interpretând Concertul în do major KV 467 de Mozart, cu Karajan și orchestra Festivalului. Apoi a urmat ultimul recital, cel legendar, de la Besancon.

Pe 16 septembrie 1950, declara, susținând ultimul său concert înainte să moară: 'Muzica este un lucru grav. Nu vă serviți de muzică, serviți-o!' Două luni mai târziu, la 2 decembrie 1950, Dinu Lipatti avea să înceteze din viață, mai arată sursa citată.

Opera sa s-a distins prin ceea ce s-a numit, o 'intonație' lipattiană, ce presupune libertate în interpretare, autenticul său limbajul pianistic. Un alt aspect al artei sale interpretative este capacitatea de a cuprinde cu egală competență stiluri și genuri dintre cele mai diferite.

Majoritatea înregistrărilor lui Lipatti au fost realizate sub bagheta de producător a lui Walter Legge, toate pe discuri de gramofon. Ulterior, casa de discuri EMI le-a transpus pe CD. Astfel, în 1937, a înregistrat din Johannes Brahms; 1943 - George Enescu; 1947- Johann Sebastian Bach, Frederic Chopin, Franz Liszt, Domenico Scarlatti; 1948 - Bela Bartok, Frederic Chopin, Maurice Ravel, Robert Schumann; 1950 - Bach, Chopin, Mozart, Schubert etc, menționează site-ul https://www.georgeenescu.ro/.

În contextul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Dinu Lipatti, Muzeul Național 'George Enescu' îi aduce un omagiu prin expoziția 'In memoriam Dinu Lipatti' (1 nov. - 20 dec.) de la Sala Radio, din București. Expoziția de la Sala Radio prezintă în imagini și documente din viața lui Dinu Lipatti, din copilărie până la moartea sa. Spațiul expozițional are o însemnătate aparte, după cum spune muzicologul și compozitorul Irina Hasnaș, se mai arată pe https://www.georgeenescu.ro/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.euromusicbalk.com