AUR: Decizia CCR confirmă eșecul Guvernului Bolojan și modul defectuos în care acesta și-a administrat propriile decizii

Decizia Curții Constituționale a României anunțată astăzi în cazul pretinsului conflict de natură constituțională, la cererea guvernului demis Bolojan, era previzibilă. Mai degrabă surprinde că guvernul demis Bolojan a crezut că ar putea câștiga la CCR.

Decizia CCR nu face decât să confirme eșecul Guvernului Bolojan în gestionarea unei probleme pe care Executivul avea obligația să o administreze la timp și în limitele legii. În loc să gestioneze responsabil efectele propriilor decizii guvernamentale și obligațiile financiare ale statului, Guvernul a încercat să transforme o problemă administrativă și bugetară într-un conflict juridic de natură constituțională.

Conflictul juridic de natură constituțională presupune ca o autoritate publică să își depășească atribuțiile sau să refuze să le exercite. În acest caz, o instanță de judecată a soluționat o acțiune în contencios administrativ și a făcut exact ceea ce îi cere Constituția: a judecat. Dacă Guvernul considera hotărârea greșită, avea la dispoziție căile de atac prevăzute de lege. Articolul 146 lit. e) din Constituția României nu reprezintă o cale suplimentară de atac împotriva hotărârilor judecătorești, iar CCR a refuzat constant să devină o astfel de instanță.

Problema reală, pe care Guvernul Bolojan nu a reușit să o administreze, este cea a sumelor care totalizează aproape un miliard de euro. Nu vorbim despre pretenții noi, ci despre drepturi salariale stabilite prin titluri executorii, unele neexecutate de ani de zile.

Un stat nu poate decide ce hotărâri definitive execută și pe care le amână 'din lipsă de fonduri'. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg este constantă în a statua că lipsa resurselor financiare nu justifică neexecutarea unei hotărâri împotriva statului. România a fost condamnată în repetate rânduri pentru asemenea situații. Statul român putea și trebuia să reacționeze la timp, nu să ajungă, ani mai târziu, să refuze executarea și să caute o soluție la Curtea Constituțională.

Decizia CCR arată tocmai limitele modului în care Guvernul Bolojan și-a administrat propriile decizii și obligațiile care decurg din acestea. Executivul a ales un teren procedural pe care nu putea câștiga pentru o problemă bugetară reală, care trebuia gestionată responsabil, prin măsuri administrative și bugetare, nu prin amânări și contestații.

Aceeași lipsă de strategie se vede și în problemele mai ample ale Justiției. Guvernul demis Bolojan nu a prezentat o soluție coerentă nici pentru stingerea debitelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, nici pentru problemele de personal și de dotare ale instanțelor.

Justițiabilii au nevoie de acces rapid și de calitate la Justiție. Cetățenii și companiile se confruntă zilnic cu problemele concrete ale sistemului, în timp ce Guvernul consumă timp în dispute privind plăți care ar fi trebuit acordate magistraților, mulți dintre aceștia ajunși deja la pensie prin fenomenul pensionării anticipate.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor