Al 14-lea lider spiritual tibetan Dalai Lama, Tenzin Gyatso, aniversează 90 de ani la 6 iulie 2025 și este cel mai longeviv dintre toți liderii Dalai Lama de până acum.

Născut în 1935, în familia unor agricultori din satul Taktser, în nord-estul regiunii care acum face parte din Republica Populară Chineză, Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso se autodescrie drept un simplu călugăr budist, notează site-ul www.dalailama.com.

La vârsta de doi ani, Lhamo Dhondup, așa cum se numea atunci, a fost recunoscut drept ''reîncarnarea liderului anterior Dalai Lama, Thubten Gyatso''. Copilul a fost minuțios verificat și instruit religios, înainte de a fi întronat oficial al 14-lea Dalai Lama (care înseamnă ''Ocean de înțelepciune''), la 22 februarie 1940 la Lhasa, capitala Tibetului.

A început educația monastică la vârsta de șase ani și a obținut diploma Geshe Lharampa (doctorat în filosofie budistă), când avea 25 de ani, conform datelor biografice publicate pe pagina Premiilor Nobel (www.nobelprize.org). Educația sa a avut la bază cinci materii principale (artă și cultură tibetană, sanscrită, medicină și filosofie budistă) și cinci secundare (poezie, muzică și artă dramatică, astrologie, compoziție și frazeologie, respectiv sinonimie). La 24 de ani, a susținut teste preliminare la trei universități monastice (Drepung, Sera și Ganden), iar examinarea finală a susținut-o la Jokhang, Lhasa, în timpul sărbătorii anuale de rugăciune Monlam, absolvind cu onoruri, potrivit sursei citate.

În 1950, Dalai Lama a fost chemat pentru a-și asuma puterea politică deplină ca șef de stat și de guvern când Tibetul se afla sub amenințarea ocupației de către Republica Populară Chineză. În 1954, a mers la Beijing să discute cu Mao Tse-Tung și alți lideri chinezi. În 1956, în timp ce vizita India pentru a lua parte la aniversarea a 2500 de ani de la nașterea lui Buddha - sărbătoarea Buddha Jayanti - , a participat la o serie de întâlniri cu premierul Indiei, Jawaharlal Nehru, și cu cel al Chinei, Zhou Enlai, pe tema deteriorării situației din Tibet.

După răscoala nereușită a populației tibetane din 1959, Dalai Lama a părăsit Lhasa. Însoțit de un cortegiu, a ajuns la granița cu India după o călătorie istovitoare de 15 zile prin Himalaya, amintește https://www.bbc.com/. Guvernul indian i-a acordat azil, iar în cele din urmă s-a stabilit în nordul Indiei, în Dharamshala, supranumit și ''micul Lhasa'', care a devenit sediul guvernului tibetan în exil.

Dalai Lama a fost urmat în exil de aproximativ 80.000 de tibetani, majoritatea stabilindu-se în aceeași zonă.

Din exil, Administrația Centrală Tibetană condusă de Dalai Lama a făcut apel la Organizația Națiunilor Unite în problema Tibetului, Adunarea Generală a ONU adoptând trei rezoluții pe această temă în 1959, 1961 și 1965, amintește www.dalailama.com.

Dalai Lama a promulgat, în 1963, un proiect de constituție pentru Tibet, care asigura o formă democratică de guvernare. În următoarele două decenii, a înființat instituții educaționale, culturale și religioase care au adus contribuții majore la conservarea identității tibetane și a bogatei sale moșteniri. A oferit numeroase învățături și inițieri, inclusiv rara Inițiere Kalachakra, pe care a condus-o mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, notează site-ul Premiilor Nobel.

În 1987, a propus un Plan de pace în cinci puncte ca prim pas către rezolvarea viitorului statut al Tibetului. Acest plan prevede desemnarea Tibetului ca zonă de pace, încetarea transferului masiv de etnici chinezi în Tibet, restabilirea drepturilor fundamentale ale omului și a libertăților democratice și abandonarea utilizării Tibetului de către China pentru producția de arme nucleare și depozitarea deșeurilor nucleare, precum și îndemnul la 'negocieri serioase' privind viitorul Tibetului și relațiile dintre poporul tibetan și cel chinez. La Strasbourg, pe 15 iunie 1988, a prezentat acest Plan de pace în fața Parlamentului European și a propus crearea unui Tibet democratic autonom, 'în asociere cu Republica Populară Chineză'. În discursul său, Dalai Lama a spus că acesta reprezintă 'cel mai realist mijloc prin care se poate restabili identitatea separată a Tibetului și se pot restaura drepturile fundamentale ale poporului tibetan, respectând în același timp propriile interese ale Chinei'. Liderul spiritual a subliniat că 'indiferent de rezultatul negocierilor cu chinezii, poporul tibetan însuși trebuie să fie autoritatea decizională finală'.

Dalai Lama a primit, în 1989, Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere și apreciere pentru propunerile sale constructive în soluționarea conflictelor internaționale, a problemelor legate de drepturile omului și de protecția mediului înconjurător. Comitetul Nobel a evidențiat că ''Dalai Lama, în efortul său de eliberare a Tibetului, s-a opus în mod consecvent folosirii violenței''. ''În schimb, a militat pentru soluții pașnice bazate pe toleranță și respect reciproc, astfel încât să fie păstrată moștenirea istorică și culturală a poporului său'', anunța comunicatul de presă publicat de Comitetul Nobel.

Spre deosebire de predecesorii săi, Tenzin Gyatso s-a întâlnit și cu mulți oficiali vestici. De asemenea, s-a întâlnit cu papa Paul al VI-lea, la Vatican, în 1973, și cu papa Ioan Paul al II-lea în 1980, 1982 și 1988. În timpul călătoriilor peste hotare, Dalai Lama și-a exprimat dorința puternică pentru o mai bună înțelegere și respect între credințele diferite ale lumii. ''Necesitatea unor relații simple de la om la om devine din în ce mai urgentă... Astăzi, lumea este mai mică și mai interdependentă. Problemele unei națiuni nu mai pot fi rezolvate în totalitate de către ea singură. Astfel, fără un simț al responsabilității universale, supraviețuirea noastră este amenințată. În mod esențial, responsabilitatea universală înseamnă sensibilitate pentru suferința altor popoare, așa cum simțim și pentru al nostru. Înseamnă conștientizarea că, până și dușmanul nostru este motivat pe deplin de cursa către fericire. Trebuie să recunoaștem că toate ființele vor același lucru ca și noi. Aceasta este calea să obținem o înțelegere adevărată, neîngrădită de considerații artificiale'', spunea Dalai Lama, citat în lucrarea ''Les Prix Nobel. The Nobel Prizes 1989'', Stockholm, 1990.

În martie 2011, a trimis o scrisoare parlamentului tibetan în exil solicitând să transfere puterea politică. Potrivit Cartei Tibetanilor în exil, Dalai Lama era considerat șeful statului. Anunțul istoric avea să aducă un final pentru autoritatea duală - spirituală și politică - a lui Dalai Lama și o revenire la tradiția anterioară, a primilor patru Dalai Lama, care au fost doar lideri spirituali ai Tibetului, potrivit www.dalailama.com. La 29 mai 2011, Dalai Lama a semnat legea transferului puterii temporale către un lider ales în mod democratic, decizie care a pus capăt unei tradiții de 368 de ani. La 24 septembrie 2011, s-au trasat reguli clare pentru recunoașterea următorului Dalai Lama. În 2025, Tenzin Gyatso a reiterat că procesul prin care un viitor Dalai Lama urmează să fie recunoscut a fost clar stabilit în declarația din 24 septembrie 2011, care prevede că responsabilitatea pentru aceasta va reveni exclusiv membrilor Gaden Phodrang Trust, Biroul Sanctității Sale Dalai Lama. Aceștia ar trebui să consulte diverșii lideri ai tradițiilor budiste tibetane și Protectorii Dharma de încredere, legați prin jurământ și inseparabil de linia Dalai Lama. În consecință, aceștia ar trebui să efectueze procedurile de căutare și recunoaștere în conformitate cu tradiția trecută.

'Reiterez prin prezenta că Gaden Phodrang Trust are autoritatea exclusivă de a recunoaște viitoarea reîncarnare; nimeni altcineva nu are o astfel de autoritate de a se amesteca în această chestiune.', a transmis Dalai Lama la 21 mai 2025, potrivit https://www.dalailama.com/.

A primit peste 150 de premii, titluri onorifice, distincții, ca semn de recunoștință pentru mesajul cuprinzător pentru pace, non-violență, înțelegere inter-religioasă, responsabilitate universală și compasiune. A semnat ca autor sau co-autor peste 110 lucrări.

''Am crezut întotdeauna că este mult mai bine să ai o varietate de religii, o varietate de filosofii, decât o singură religie sau filosofie. Acest lucru este necesar din cauza diferitelor dispoziții mentale ale fiecărei ființe umane. Fiecare religie are anumite idei și tehnici unice, iar învățarea lor nu poate decât să îmbogățească propria credință'', consideră Dalai Lama. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)