Wangari Maathai a fondat organizația de mediu Green Belt Movement (Mișcarea Centura Verde) în 1977 și a fost laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2004. A scris patru cărți: ''The Green Belt Movement'', ''Unbowed: A Memoir'', ''The Challenge for Africa'' și ''Replenishing the Earth''. ''Nu putem obosi sau să ne dăm bătuți. Datorăm acest lucru generațiilor din prezent și viitor ale tuturor speciilor pentru a se ridica și să meargă'', spunea Wangari Maathai, potrivit https://www.greenbeltmovement.org/.

Wangari Muta Maathai s-a născut la 1 aprilie 1940, în Nyeri, Kenya.

A obținut o diplomă în Științe Biologice de la Mount St. Scholastica College din Atchison, Kansas (1964), o diplomă de master în științe de la Universitatea din Pittsburgh (1966) și a urmat studiile doctorale în Germania și Universitatea din Nairobi, unde a absolvit cu diplomă de doctorat (1971) și a predat anatomie veterinară. A fost prima femeie din Africa Centrală și de Est care a obținut titlul de doctor.

A devenit director al Departamentului de Anatomie Veterinară (1976) și profesor asociat (1977) la Universitatea din Nairobi.

A activat în Consiliul Național al Femeilor din Kenya (1976- 1987) și a fost președinta acestuia (1981-1987), potrivit biografiei publicate pe https://www.nobelprize.org/. În acest timp, în 1976, a propus plantarea de copaci în comunitate și a continuat să dezvolte această inițiativă în cadrul organizației Green Belt Movement, al cărei principal obiectiv este reducerea sărăciei și conservarea mediului prin plantarea de copaci, arată site-ul organizației. Astfel, prin intermediul acestei Mișcări, ea a ajutat femeile în activitatea de plantare a peste 20 de milioane de copaci.

În 1986, Mișcarea a înființat o ''rețea pan-africană de centură verde''. Ca urmare, mai multe țări au lansat cu succes astfel de inițiative în Africa (Tanzania, Uganda, Malawi, Lesotho, Etiopia, Zimbabwe etc.).

În septembrie 1998, Wangari Maathai a lansat o campanie a Coaliției Jubilee 2000, care urmărea anularea datoriilor neplătite ale țărilor sărace din Africa până în anul 2000, o inițiativă care se opunea acaparării terenurilor și a ''alocării rapace a pădurilor'', conform www.nobelprize.org.

Wangari Maathai a primit recunoașteri la nivel internațional pentru lupta ei pentru democrație, drepturile omului și conservarea mediului. Ea s-a adresat de mai multe ori la ONU și a vorbit în numele femeilor la sesiunile speciale ale Adunării Generale. A făcut parte, de asemenea, din Comisia pentru guvernanță globală și Comisia pentru viitor.

Ea și Mișcarea Centura Verde au primit numeroase premii, între care se remarcă în mod special Premiul Nobel pentru Pace în 2004. Mobilizarea femeilor africane de către Maathai nu a fost limitată la viziunea sa de a lucra pentru dezvoltarea durabilă; ea a văzut plantarea copacilor dintr-o perspectivă mai largă, care includea democrația, drepturile femeilor și solidaritatea internațională. 'Ea gândește global și acționează la nivel local', motiva Comitetul Nobel.

Printre altele, se numără: Premiul Sophie (2004), Premiul Petra Kelly pentru Mediu (2004), Premiul Conservation Scientist (2004), Premiul J. Sterling Morton (2004), Premiul WANGO pentru mediu (2003), Outstanding Vision and Commitment Award (2002), Premiul de excelență de la Comunitatea Kenyană de peste hotare (2001), Golden Ark Award (2001), Juliet Hollister Award (2001), Jane Addams Leadership Award (1993), Edinburgh Medal (1993), The Hunger Project's Africa Prize for Leadership (1991), Goldman Environmental Prize (1991), The Woman of the World (1989), Windstar Award for the Environment (1988), Better World Award (1988), Right Livelihood Award (1988), Premiul Femeia Anului (1983).

Wangari Maathai a fost, de asemenea, inclusă în Global 500 Hall of Fame al UNEP (Programul ONU pentru Mediu) și numită una dintre cele 100 de eroine ale lumii. În iunie 1997, Wangari a fost aleasă de Earth Times drept una dintre cele 100 de persoane care au făcut diferența în privința protecției mediului. De asemenea, a primit diplome onorifice de doctor de la mai multe instituții din întreaga lume: William's College, SUA (1990), Hobart & William Smith Colleges (1994), Universitetet i Oslo (1997) și Yale University (2004).

În decembrie 2002, prof. Maathai a fost aleasă în Parlamentul Kenyei și a fost ministru adjunct pentru mediu și resurse naturale în 2003-2007.

În 2005, a fost numită Ambasador al bunăvoinței pentru Ecosistemul forestier din bazinul Congo. În 2007, a fost invitată să fie copreședinte al Fondului pentru bazinul Congo, o inițiativă a guvernelor britanic și norvegian pentru a ajuta la protejarea pădurilor din Congo.

În 2006, a fondat Inițiativa Femeilor Nobel împreună cu laureatele pentru pace Jody Williams (1997), Shirin Ebadi (2003), Rigoberta Menchu Tum (1992), Betty Williams și Mairead Corrigan (1976).

Ca recunoaștere a angajamentului său profund față de mediu, secretarul general al Națiunilor Unite a numit-o Mesager al păcii al ONU în decembrie 2009. În 2010, a fost numită în Grupul de Advocacy pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

Tot în 2010, prof. Maathai a devenit administrator al Karura Forest Environmental Education Trust, înființat pentru a proteja terenul public pentru protecția căruia a luptat timp de aproape 20 de ani. În același an, în parteneriat cu Universitatea din Nairobi, a fondat Institutul Wangari Maathai pentru Studii pentru Pace și Mediu (WMI). WMI a reunit cercetarea academică în utilizarea terenurilor, silvicultură, agricultură, conflicte bazate pe resurse și studii de pace cu abordarea Mișcării Centura Verde.

Wangari Maathai a murit pe 25 septembrie 2011. Ceremonii de comemorare au avut loc în Kenya, New York, San Francisco și Londra.

Pe lângă cărțile care îi omagiază moștenirea, Wangari Maathai și Mișcarea Centura Verde au fost și subiectul unui film documentar - ''Taking Root: The Vision of Wangari Maathai'' (2008), potrivit https://www.greenbeltmovement.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com