Căderea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, a fost momentul de cotitură care a schimbat fundamental societatea germană și scena politică germană, contribuind la declanșarea procesului de unificare a Germaniei.

Pe fondul presiunii publice crescânde din Republica Democrată Germană (RDG), programata dată a alegerilor din luna mai 1990 a fost devansată pentru 18 martie 1990, urmare a unei săptămâni pline de presiune politică și de campanie susținută, cetățenii cu drept de vot din Republica Democrată Germană având pentru prima dată posibilitatea alegerii libere a parlamentului care să-i reprezinte, conform https://www.dw.com/.

La 18 martie 1990, s-au desfășurat alegerile libere pentru Camera Poporului a Republicii Democrate Germane, etapă politică care a contribuit la transformarea scenei politice din statul est-german și la parcurgerea unor pași pentru procesul de unificare politică statală, menționează https://www.bundestag.de/.

Membrii parlamentului au contribuit prin măsurile adoptate la deciziile care au vizat conducerea statului și dezvoltarea societății, dar, totodată, au desfășurat o muncă asiduă pentru demersul politic democratic de unificare a statului german.

Camera Poporului reunea nu doar membri ai partidului stat al Republicii Democrate Germane, Partidul Unității Socialiste, dar și alte organizații reprezentative din patru partide cunoscute drept ''partidele bloc'', Uniunea Creștin Democrată, Partidul Democratic al Agricultorilor, Partidul Democratic Liberal și Partidul Democratic Național, conform https://www.bundestag.de/.

Transformarea politică a fost însoțită de schimbări semnificative în sistemul partidelor din RDG. Multe noi partide și grupuri, dintre care multe ale căror rădăcini se regăsesc în mișcarea de opoziție, și-au făcut loc pe scena politică. Chiar și formațiunea politică a socialiștilor a trecut printr-un proces de schimbare.

Camera Poporului formată din cei 400 de membri a fost aleasă pe baza unui sistem de reprezentare proporțională. Zona electorală a fost împărțită în 15 circumscripții. Fiecare votant putea vota lista partidului. Nu exista o clauză obligatorie care să impună un anumit prag electoral partidelor sau asociaților politice pentru a obține procentul necesar pentru a intra în parlament.

La alegeri s-au prezentat 93,4% dintre persoanele cu drept de vot, iar câștigătorii scrutinului, cu 48%, au fost cele trei partide care au format Alianța pentru Germania, fiind vorba de CDU, Redeșteptarea Democratică și Uniunea Social Germană. Lupta politică a fost desfășurată pe platforma politică construită în jurul a două idei de bază: o rapidă uniune monetară și cât mai repede posibil unificarea Germaniei. Pe locul al doilea, s-a clasat cu 21,8% formațiunea Social Democraților, care în sondaje condusese mult timp pe primul loc în preferințele electoratului, fiind urmată de partidul PDS cu 16,3% și de Liga Democraților Liberi cu 5,3%. Reprezentanții mișcărilor de protest populare, precum Alianța 90 și Partidul Verde + Liga Femeilor Independente, care a îndeplinit un rol esențial în campania pentru schimbare politică, au obținut doar 2,9% și respectiv 2%.

La 12 aprilie 1990, Lothar de Maiziere, candidatul CDU pentru funcția de premier, a fost ales în această înaltă demnitate politică de către Camera Poporului a Republicii Democrate Germane. A condus o coaliție de partide: Alianța pentru Germania, Liga Democraților Liberi și SPD.

Comparativ cu celelalte parlamente democratice, Camera Poporului avea o medie de vârstă tânără,respectiv de 41,8 ani. Doar 3% dintre membrii parlamentului ales în 18 martie 1990 făcuseră parte și din legislativul anterior al Republicii Democrate Germane. Potrivit unor estimări relevante, mulți dintre membri parlamentului au fost implicați în activitate politică pe plan local și în partide politice înainte de anul 1989.

Sursa foto: dw.com 

La 5 aprilie 1990, a avut loc, în Palatul Republicii, ședința inaugurală constitutivă a Camerei Poporului, prilej cu care Sabine Bergmann-Pohl de la CDU a fost aleasă președintă a instituției. Legislativul s-a reunit de două-trei ori pe an în cadrul unor sesiuni plenare. Pentru a rezolva criza spațiului de lucru, au fost folosite spații extinse din clădirea care găzduia Comitetul Central al Partidului Unității Socialiste. Astfel, clădirea a devenit sediul temporar al parlamentului din data de 19 septembrie 1990, atunci când Palatul Republicii a trebuit să își închidă ușile urmare a contaminării excesive cu azbest.

Sursa foto: dw.com 

La mai puțin de șase luni de la primele alegeri libere democratice, la 22 august 1990, ''Volkskammer'' a votat în favoarea aderării statului est-german la Republica Federală Germania. Dintre cei 400 de parlamentari, 294 au votat favorabil și doar 62 au votat împotriva reunificării. A reprezentat momentul culminant al activității desfășurate de primul și ultimul legislativ ales al Republicii Democrate Germania. Decizia din 3 octombrie de unificare cu Republica Federală Germania a însemnat totodată că ''Wolkskammer'' a încetat să existe.

Ultima sesiune a legislativului a avut loc la 2 octombrie, când președinta parlamentului Sabine Bergmann-Pohl a rezumat reușitele activității parlamentare ale lunilor derulate de la prima ședință a legislativului.

La 2 decembrie 1990, au avut loc primele alegeri libere din istoria Germaniei, atunci când la urne au participat votanții de pe întreg cuprinsul statului german și au ales parlamentul Germaniei reunificate, Bundestag, conform https://www.dw.com/ și https://www.alumniportal-deutschland.org/. La 17 ianuarie 1991, Helmuth Kohl a fost ales de Bundestag cancelar al Germaniei. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: bundestag.de