Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog

Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul

Romano-catolice
Ss. Inocențiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.


Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 12 martie.

Sfântul Teofan s-a născut la Constantinopol; tatăl său, Isaac sau Isaurie, era rudă cu doi împărați ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) și Constantin Copronimul (740-775).

'După nașterea fericitului de Dumnezeu arătatului prunc Teofan, tatăl său Isaac, viețuind numai trei ani, a trecut la viața cea fără de sfârșit. Iar înainte de a muri, a scris diata și a încredințat pe fiul său, care era numai de trei ani, împreună cu maica lui, în purtarea de grijă și în paza însăși a împăratului Constantin Copronim, ca unui neam al său'. (Viețile Sfinților)

Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înțelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriți.

Când a venit ziua nunții, tânărul mire i-a descoperit soției sale gândul pe care îl avea, să rămână împreună pentru puțin timp, pentru a-l liniști pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoțire trupească, dar sub acest chip să trăiască ca fratele cu sora.

'Acea sfântă mireasă, ca un pământ bun primind sămânța cea bună, a primit cuvintele cele folositoare ale mirelui, care au intrat adânc și s-au înrădăcinat în inima sa. Apoi, cu fața veselă și cu sufletul bucuros, a răspuns către fericitul Teofan: 'Și eu știu, iubitul meu stăpân, cuvintele Mântuitorului nostru, Care zice în Evanghelie: Dacă cineva nu-și va lăsa pe tatăl său, pe maică, pe femeie, pe fii, pe frați și pe surori, apoi casele și satele; și cel ce nu-și ia crucea sa și nu vine în urma Mea, nu este vrednic de Mine' '. (Viețile Sfinților)

Cei doi soți s-au învoit astfel să trăiască în deplină curăție și au început să împartă din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuțiile de înalt funcționar al imperiului.

După moartea părinților, s-au hotărât amândoi pentru viața monahală - Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Sigriania, iar soția sa, primind numele de Irina, în Mănăstirea Prinkipos.

Sfântul Teofan a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte și ridicând un așezământ monahal în insula Calonim. Apoi, plecând la muntele Sigrianiei a făcut și acolo o mănăstire, unde a primit să fie egumen. Dar așa cum Hristos poruncește în Evanghelie: 'Cel mai mare să vă fie vouă slugă; și cel ce voiește între voi să fie întâi, să fie vouă rob'.

'Și slujea Cuviosul Teofan egumenul cu mâinile sale la trebuințele tuturor. Căci îi dăruise atunci Dumnezeu tărie trupească și la tot lucrul mănăstiresc el se ostenea mai mult decât alții și s-a făcut tuturor chip de viață îmbunătățită în iubirea de osteneală'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Teofan a participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787), în calitate de egumen al așezământului din Sigriania.

În timpul mișcării iconoclaste, a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Bătrân și bolnav, după 23 de zile de exil a murit.


* Sfântul Grigorie Dialogul s-a născut la Roma; tatăl său era Gordian, senator, iar mama sa, Silvia, amândoi părinții fiind de neam bun și bogați.

'Dar nu atât pentru cinstea de senator era cinstit neamul acestui Sfânt Grigorie, cât pentru acele sfinte persoane plăcute lui Dumnezeu care se aflau în neamul acela. Căci fericitul Felix, al treilea cu acel nume, papă al Romei, îi era moș; iar Sfânta Tarsila, care a văzut la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa, asemenea, și fericita Emiliana, care împreună cu Tarsila, s-a învrednicit cereștii vieți veșnice, i-a fost moașă lui. Însă și Silvia, maica lui, este cinstită cu sfinții în Biserica Romei'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Grigorie, născându-se într-un astfel de neam sfânt, încă din tinerețe a fost deprins cu faptele bune și cu dragostea de Dumnezeu. Deși trăia în lume, el era monah prin viața și voința sa.

După moartea tatălui, a început să împartă marea avere ce-i rămăsese în milostenii și pentru sfintele locașuri.

'În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință, iar a șaptea, în Roma, înăuntrul cetății, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-și în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinților Mucenici Petru și Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești țesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahicești și s-a povățuit de iscusiții stareți Maximian și Ilarion'. (Viețile Sfinților)

Nu după multă vreme, Sfântul Grigorie s-a făcut egumen al acelui așezământ.

A fost ales episcop al Romei, în timpul împăratului Mavrichie (582-602).

Sfântul Grigorie a păstorit Biserica lui Dumnezeu treisprezece ani și s-a mutat la Domnul în timpul împăratului bizantin Flavius Focas Augustus, cunoscut sub numele de 'Foca Tiranul' (602-610).


* Sfântul Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) și a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. S-a pregătit pentru viața monahală sub ascultarea părintelui Simeon Piosul, pe care îl întâlnise la Mănăstirea Studion, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

În această stare, Sfântul Simeon a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Datorită nemulțumirilor, căci frații s-au ridicat împotriva sa, Sfântul Simeon a fost trimis la Mănăstirea Sfântul Mamas din Constantinopol. A fost tuns în schima monahală acolo, înăsprindu-și nevoințele duhovnicești.

În jurul anului 980, Sfântul Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas și a rămas în funcție timp de 25 de ani. A reparat și restaurat mănăstirea și a impus ordine în viața călugărilor din obștea mănăstirii.

După ce nu a mai fost egumen, Sfântul Simeon s-a stabilit lângă mănăstire, în liniște. Acolo a scris lucrările sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie.

Învățăturile sale i-au adus numele de 'Noul Teolog'.

În anul 1021, sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieții sale a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care și găsirea miraculoasă a icoanei sale. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)