Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (Bucureşti) şi Academia de Agricultură de la Cluj au fost transformate, la 2 august 1929, prin reorganizarea şi modernizarea învăţământului agronomic superior, în Academii de Înalte Studii Agronomice, potrivit lucrării "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

Facultatea de Agricultură de la Bucureşti a fost înfiinţată în 1852, când domnitorul Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei (iun.1849-29 oct.1853; 29 oct.1854-25 iun.1856), a semnat actul de organizare a Şcolii Naţionale de Agricultură de la Pantelimon, cunoscută şi sub denumirea de Institutul Naţional de Agricultură de la Pantelimon, se arată pe site-ul oficial al facultăţii, https://agro-bucuresti.ro/. În 1867, a primit denumirea de Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură, al cărei sediu a fost mutat în 1869 la Herăstrău. A fost redenumită, în 1893, Şcoala Centrală de Agricultură de la Herăstrău, iar în 1915 - Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău.

În 1929 a primit denumirea de Academia de Înalte Studii Agronomice Bucureşti, în urma adoptării Legii nr. 2746/1929 pentru înfiinţarea Academiilor de Înalte Studii Agronomice, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 169 din 2 august 1929, al cărei autor şi raportor a fost profesorul Mihai Şerban. Legea prevedea trecerea la programul modern de studii cu durata de 5 ani, acordarea autonomiei universitare şi bugetare, echivalarea diplomelor cu cele obţinute în alte ţări, specializarea şi practica studenţilor, acordarea titlului de doctor, înfiinţarea Consiliului profesoral şi a Senatului învăţământului agricol superior, dotarea academiilor din Bucureşti şi din Cluj cu întinse ferme experimentale şi didactice, cu importante fonduri bugetare, cu echipament şi personal corespunzător. Profilul absolventului a rămas în continuare larg, însă au apărut primele premise ale unor specializări. Învăţământul de 5 ani a fost împărţit în două cicluri: învăţământul general, cu durata de trei ani şi jumătate şi cursul de specializare, cu durata de un an şi jumătate. În ciclul al doilea, existau cursuri, timp de o jumătate de an, de practică, de aprofundare şi de specializare a pregătirii în următoarele secţii: agrofitotehnie, zootehnie, tehnologie viticolă-horticolă, agronomie socială şi geniu rural. Absolventul trebuia să întocmească o lucrare cu date experimentale la una din materiile secţiei urmate şi să se supună unui examen de specializare susţinut în faţa unei comisii. După promovarea examenului, absolventul primea titlul de "Inginer agronom".

Institutul Agronomic Bucureşti, 01.06.1950

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES 

Academia de Înalte Studii Agronomice Bucureşti a fost redenumită, în 1938, Facultatea de Agricultură (cunoscută şi sub denumirea de Facultatea de Agronomie), fiind inclusă în Şcoala Politehnică Bucureşti. În 1948, Facultatea de Agricultură din Bucureşti a fost inclusă în Institutul Agronomic Bucureşti, care a devenit, în 1952, Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" Bucureşti. În 1992, şi-a schimbat denumirea în Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti, iar în 1995, a devenit Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMV). În prezent, USAMV cuprinde următoarele facultăţi: Agricultură, Horticultură, Ingineria şi Gestiunea Producţiilor Animaliere, Medicină Veterinară, Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului, Biotehnologii, Management şi Dezvoltare Rurală, conform https://www.usamv.ro/.

 Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" din Capitală, 1960. 

Foto: (c) LAZAR SCHINDERMAN/Arhiva istorică AGERPRES

Şcoala de agricultură clujeană a fost fondată în octombrie 1869, sub numele de Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj-Mănăştur. Durata studiilor era de trei ani. În primul an, accentul era pus pe lucrările cu caracter practic, partea teoretică fiind redusă la o zi pe săptămână (sâmbăta), când se ţineau conferinţe referitoare la lucrările practice efectuate în săptămâna respectivă. În anul II se predau disciplinele de agro-geologie, botanică agricolă, fitotehnie generală şi specială, cultura păşunilor şi fâneţelor, horticultură, zoologie, anatomie şi fiziologie animală, zootehnie generală, piscicultură şi avicultură, geometrie teoretică, topografie şi îmbunătăţiri funciare, energetică şi maşini agricole. În anul III, disciplinele de studiu erau: bovine şi suine, ovine şi cabaline, igienă animală, epidemiologie, silvicultură, tehnologie agricolă şi vinificaţie, desen, construcţii agricole, economie naţională, economie comercială, statistică agrară, contabilitate şi evidenţă agricolă, jurisdicţie agrară. Absolvenţilor facultăţii li se conferea titlul de "Agronom diplomat". În această perioadă, numărul studenţilor a fost variabil, el oscilând între extremele 40 (1869-1870) şi 150 (1903-1904), iar cel al absolvenţilor între 14 (1899-1900) şi 38 (1886-1887), se arată pe site-ul https://agricultura.usamvcluj.ro/.

Centrul Universitar Cluj - Institutul Agronomic; specializarea agricultură-horticultură, 07.03.1989.

Foto: (c)  SORIN LUPSA/ Arhiva istorică AGERPRES 

Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj-Mănăştur a fost ridicat, în 1906, la rangul de "Academie de agricultură". Durata studiilor a rămas aceeaşi şi absolvenţii primeau acelaşi titlu. În timpul Primului Război Mondial, activitatea instituţiei a fost întreruptă, fiind reluată începând cu anul universitar 1918-1919, când au fost şcolarizaţi 125 de studenţi. Începând cu anul universitar 1921-1922, durata studiilor s-a mărit la 4 ani. Până în anul universitar 1928-1929, numărul de studenţi a rămas relativ mic, în contextul situaţiei economice dezastruoase rămase în urma războiului.

Începând cu anul universitar 1928-1929, numărul studenţilor a trecut din nou de 100, cu un maxim de 329 în anul universitar 1933-1934, apoi a scăzut până la 210 în anul universitar 1941-1942. În perioada 1940-1945, în contextul evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial, agronomia clujeană şi-a desfăşurat activitatea (în refugiu) la Timişoara. Între 1945-1948, studiile s-au desfăşurat după vechile programe analitice, însă durata studiilor a ajuns la 5 ani, modificându-se şi planurile de învăţământ în sensul dezvoltării problemelor privind chimizarea şi mecanizarea şi introducerii unor discipline cu profil politico-ideologic. S-au produs schimbări structurale, au dispărut cele două cicluri de învăţământ, a fost înfiinţată Facultatea de Agricultură cu limba de predare maghiară (1948-1949). În cadrul Academiei s-a înfiinţat o secţie de Zootehnie (1962).

În 1977, durata cursurilor s-a redus din nou la 4 ani, a fost înfiinţată secţia de Horticultură (1977), apoi s-au produs comasări administrative, astfel că în anul universitar 1989-1990 funcţiona o singură facultate cu patru secţii: Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară. În anul 1990, cele 4 secţii au devenit facultăţi distincte. Cerinţele pieţii au determinat crearea de noi specializări, între care: Tehnologia prelucrării produselor agricole, Biologie-Ştiinţe agricole, Ingineria şi protecţia mediului în agricultură, Controlul şi expertiza produselor alimentare, Ştiinţa solului şi Colegiul de Protecţia plantelor, Ingineria produselor alimentare, Exploatarea maşinilor şi instalaţiilor pentru agricultură şi industria alimentară. În 2012, au loc înfiinţarea Facultăţii de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor şi desprinderea specializărilor de industrie alimentară din Facultatea de Agricultură. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Andreea Onogea, editor online: Andreea Preda)