Pictorul Diego Rodriguez de Silva y Velazquez s-a născut la 6 iunie 1599, la Sevilla, la acea vreme un oraş important cu o comunitate artistică înfloritoare. A studiat pictura şi a lucrat în oraşul natal până la vârsta de 24 de ani, apoi s-a mutat cu familia la Madrid. A intrat în serviciul regelui, unde a rămas până la moartea sa, în 1660. Multe dintre lucrările sale au fost pictate pentru colecţia regală, astăzi păstrate de Museo del Prado din Madrid. Prima biografie completă a artistului, de Antonio Palomino, a fost publicată în 1724, la peste 70 de ani de la moartea sa, dar valoarea ei constă în faptul că se bazează pe notele biografice scrise de unul dintre ultimii discipoli ai lui Velázquez: pictorul Juan de Alfaro, potrivit www.museodelprado.es/.

La vârsta de 11 ani, Velázquez a intrat ucenic la Francisco Pacheco, cel mai important artist şi teoretician al artei din Sevilla. Velázquez a învăţat diverse tehnici de desen şi pictură, natură moartă şi portrete şi în curând şi-a depăşit maestrul. Spre deosebire de Pacheco, mai tradiţional, el a răspuns la tehnicile inovatorilor moderni precum Caravaggio, renumit pentru lucrările sale întunecate, luminate dramatic şi pentru modelele neidealizate.

În 1617, Velázquez şi-a terminat ucenicia şi i s-a acordat dreptul de a-şi înfiinţa propriul atelier. Un an mai târziu, s-a căsătorit cu fiica lui Pacheco, Juana, iar până în 1621, cuplul a avut două fiice.

În timpul primilor săi ani în Sevilla, Velázquez a produs lucrări religioase tradiţionale, cum ar fi "Inmaculada Concepcion" sau "San Juan Evangelista en Patmos", dar şi "bodegones" - literalmente "scene de tavernă" sau picturi ale vieţii de zi cu zi. Ocazional, şi mai neobişnuit, le combina pe cele două. Lucrarea "Cristo en casa de Marta y María" reprezintă o scenă de bucătărie, dar pe peretele din spate este o trapă care îl arată pe Hristos adresându-se Mariei, notează www.nationalgallery.org.uk.

În 1623, Velázquez a fost rugat să picteze un portret al tânărului rege Filip al IV-lea. Foarte încântat de rezultat, acesta l-a numit imediat drept unul dintre pictorii săi de curte. Mutarea la curtea regală din Madrid i-a permis accesul la impresionanta colecţie regală. A studiat picturile italiene, în special pe cele ale artiştilor veneţieni precum Tizian. L-a cunoscut bine pe Rubens, când acesta a ajuns la Madrid într-o misiune diplomatică în 1628. În 1629, Velázquez a obţinut permisiunea de a vizita Italia şi de a studia pictura italiană. De asemenea, a căutat noi tablouri pentru a le cumpăra în numele regelui.

Lucrarea "Cristo contemplado por el alma cristiana" a fost pictată la scurt timp după întoarcerea sa în 1631. Tehnica sa liberă arată o influenţă distinctă veneţiană.

Velázquez nu a avut succes doar ca pictor. De la sosirea sa, a continuat să urce în rândurile casei regale. În 1636 a fost numit Ajutorul de garderobă al Majestăţii Sale (''ayuda de guardarropa de su majestad'') - o poziţie de încredere şi responsabilitate. Totuşi, a continuat să fie ocupat cu comisioane, producând tablouri pentru noul Palacio del Buen Retiro şi alte reşedinţe. O mare parte din opera sa a fost alcătuită din portrete regale. În 1643, a fost promovat din nou - "Ayuda de cámara". El a fost numit şi supraveghetor al lucrărilor palatului (''superintendente de obras''). În 1647 a fost pus la conducerea unui proiect de modernizare a vechiului palat Alcázar.

În 1649, a făcut a doua călătorie în Italia pentru a cumpăra noi picturi şi a se pune la curent cu evoluţiile artei italiene. Acolo a pictat mai multe portrete, inclusiv unul al Papei Inocenţiu al X-lea. A pictat, de asemenea, şi faimoasa "Venus Rokeby" pentru un important nobil spaniol, Marques de Eliche.

Secolul al XVII-lea a fost "Epoca de Aur" pentru artă şi literatură, în Spania. Velázquez a pictat în timp ce Cervantes a scris "Don Quijote", iar Lope de Vega piesele sale. Acest lucru a avut loc în ciuda războaielor religioase şi politice care au secat economia spaniolă şi a focarelor devastatoare de ciumă.

Velázquez a fost promovat în funcţii administrative din ce în ce mai înalte, ceea ce i-a lăsat mai puţin timp pentru pictură. După ce a creat un grup de scene mitologice pentru palatul Alcázar, ultimii ani ai artistului au fost ocupaţi în mare parte de portrete regale - "Filip al IV-lea al Spaniei". În cea mai faimoasă lucrare a sa, "Las Meninas" ("Doamnele de onoare"), el se arată la lucru, la curte.

În 1658, Velázquez a fost numit Cavaler de Santiago. A fost o onoare pe care şi-a dorit-o întotdeauna, iar medalia a fost adăugată la autoportretul său din "Las Meninas". Bolnav, a încetat din viaţă la 6 august 1660. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com