Cântăreţul, pianistul, compozitorul şi producătorul american Neil Sedaka, un superstar internaţional în anii '70, a rămas o forţă constantă şi în prezent, la 85 de ani. Cu o carieră muzicală de peste 60 de ani, Neil Sedaka a variat de la a fi una dintre primele senzaţii pop pentru adolescenţii din anii '50, la a fi un compozitor, pentru el şi alţi artişti în anii '60, a nenumăratelor melodii care continuă să inspire artiştii şi publicul din întreaga lume, se menţionează pe pagina sa neilsedaka.com/biography.

Artistul s-a născut la 13 martie 1939, în Brooklyn, New York. Mama sa provenea dintr-o familie de evrei cu origini ruso-poloneze iar tatăl său, un şofer de taxi, era fiul unor emigranţi turci evrei. Până la vârsta de 9 ani, el şi-a început deja pregătirea intensivă la pian clasic la prestigioasa Juilliard School of Music's Preparatory Division for Children, frecventând atât şcoala pregătitoare, cât şi colegiul. Deşi Neil s-a gândit să-şi urmeze doctoratul în muzică, următoarea alegere a lui Neil a devenit vocaţia aleasă.

În liceu, Sedaka a format un grup vocal, Tokens. În 1957, două înregistrări demonstrative pe care le-a făcut cu cântecele sale "Laura Lee" şi "Snowtime", lansate ca single de către Decca Records, i-au adus primul său disc solo, fără a înregistra un succes. Un alt demo al lui Sedaka, "Ring-a-Rockin", a apărut pe disc în 1958. Deşi nu a devenit un hit, interesul pentru autor, în calitate de compozitor şi interpret, a devenit evident.

Alături de tânărul său vecin Howard Greenfield, a început unul dintre cele mai prolifice parteneriate de compoziţie din ultima jumătate a secolului XX, care a vândut 40 de milioane de discuri între 1959-1963. Sedaka a devenit celebru după ce cântăreaţa Connie Francis şi-a înregistrat "Stupid Cupidon". Interpretarea cântecului "Where the Boys Are", avea să fie cel mai mare hit al ei. Vedetele Clyde McPhatter şi LaVern Baker au transformat, de asemenea, în hituri piesele scrise de Sedaka. Ca urmare a acestor hituri, a reuşit să semneze un contract cu RCA Victor în calitate de scriitor şi interpret al propriului material.

În toamna lui 1958, a semnat, iar RCA a lansat rapid, primul său single solo, piesa Sedaka/Greenfield "The Journey", care nu i-a adus succesul dorit. În volumul autobiografic "Râsul în ploaie: Povestea mea" (1982), Sedaka scrie că, după performanţa dezamăgitoare a celui de-al doilea single RCA şi eşecul celui de-al treilea: "Ştiam că trebuie să urmeze o lovitură...". Pentru a obţine acel hit, a consultat graficele internaţionale din Billboard, apoi a cumpărat cele trei înregistrări de succes pe care le-a văzut enumerate şi le-a ascultat în repetate rânduri, analizând ceea ce aveau în comun. Aşa a decis să scrie o piesă care să includă toate elemente surprinse într-o singură înregistrare. Rezultatul acestui efort deliberat a fost cel de-al patrulea single RCA, "Oh! Carol" (dedicat cântăreţei Carole King), care i-a adus succesul, ajungând pe prima poziţie în Top Ten în decembrie 1959, potrivit www.allmusic.com.

 Neil Sedaka, alături de Barbra Streisand

După succesul celui de-al cincilea single RCA, "Stairway to Heaven", care a ajuns în Top Ten, în mai 1960, Sedeka, în vârstă de 21 de ani, a început să participe inclusiv la spectacole în America de Sud, Asia şi Europa, pentru a se face cunoscut. De asemenea, a început să înregistreze în italiană, germană, japoneză şi spaniolă, pentru a-şi creşte popularitatea internaţională. În 1963, Sedaka a ajuns la 25 de milioane de înregistrări vândute la nivel mondial, potrivit www.biography.com/.

Printre cele mai cunoscute hituri de la începutul carierei sale, care au ajuns în Billboard Hot 100, se numără: "The Diary" (1958), "Oh! Carol" (1959), "You Mean Everything to Me" (1960), "Calendar Girl" (1960), "Stairway to Heaven" (1960), "Run Samson Run" (1960), "Little Devil" (1961), "Happy Birthday Sweet Sixteen" (1961), "Breaking Up Is Hard to Do" (1962), "Next Door To An Angel" (1962), "King of Clowns" (1962), "Sunny" (1964), "The World Through a Tear" şi "The Answer to My Prayer" (1965), "Workin' on a Groovy Thing" (1968).

 Neil Sedaka, alături de Paul-McCartney

În 1964, direcţia muzicii americane s-a schimbat drastic, când Beatles au lansat "The British Invasion". A devenit foarte greu pentru majoritatea artiştilor americani solo masculini să-şi continue cariera în muzică. Datorită numeroaselor sale talente de compozitor, Neil a reuşit să se menţină în centru atenţiei, scriind cântece de succes pentru artişti, precum: Frank Sinatra ("The Hungry Years"), Elvis Presley ("Solitaire"), Tom Jones ("Puppet Man"), The Monkees ("When Love Comes Knocking At Your Door") şi The Fifth Dimension ("Workin' on a Groovy Thing").

În 1970, a organizat o revenire în Londra. După ce a realizat câteva albume cu un succes comercial limitat, a lansat hit-ul "Laughter In The Rain". Piesa de titlu a fost un succes uriaş în Marea Britanie, determinând-l pe Elton John să relanseze înregistrările lui Sedaka în SUA. Rezultatul a fost hit-ul albumului "Sedaka's Back" (1974), care împreună cu albumul "The Hungry Years" (1975), au devenit cele mai vândute albume la nivel global. "Breaking Up Is Hard To Do" a fost relansat ca baladă în 1975 şi a făcut istorie în muzică, devenind prima melodie înregistrată în două versiuni diferite de acelaşi artist. Revenirea sa a fost anunţată în continuare de două dintre melodiile sale scrise împreună cu Phil Cody; "Bad Blood" şi "Laughter in the Rain", ambele ajungând pe locul I în topurile muzicale. În 1980, Sedaka a fost inclus în Songwriters Hall of Fame. De-a lungul anilor '90, Sedaka a continuat să se reinventeze.

În aprilie 2007, a lansat un album retrospectiv, "The Collection Definitive", care a ajuns pe locul 22 în Billboard - prima dată din 1980. În acelaşi an, a fost organizat un eveniment omagial intitulat "Neil Sedaka: 50 de ani de hituri", în New York City, cu premii speciale acordate de Elton John şi Barry Manilow, la care au participat artişti, precum Renee Olstead, Clay Aiken şi Natalie Cole. De încasările de la eveniment a beneficiat Fundaţia Elton John AIDS, cu sediul în New York City.

În ultimii ani, Neil Sedaka a revenit la muzica clasică. "Joie De Vivre", prima sa compoziţie simfonică, şi "Manhattan Intermezzo", primul său concert de pian, au fost prezentate în premieră în Australia, în 2008. În 2010, a înregistrat ambele compoziţii cu Filarmonica din Londra. În august 2016, Sedaka a lansat un nou album "I Do It for Applause", care include 11 piese noi şi simfonia "Joie De Vivre". Contribuţia sa la muzica clasică a adus apreciatul "Classically Sedaka", în care Neil a adaptat melodii clasice de Chopin, Rahmaninov, Ceaikovski, Schummann şi Puccini şi a creat versuri originale pentru fiecare piesă.

Sedaka a fost inclus în Songwriter's Hall of Fame, iar o stradă în oraşul său natal, Brooklyn, îi poartă numele. A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, a primit Premiul Sammy Cahn pentru întreaga activitate artistică din partea National Academy of Popular Music / Songwriters Hall of Fame, premiul Guinness pentru piesa sa "(Is This the Way to) Amarillo", ca cel mai bine vândut single al secolului 21 în Marea Britanie, o melodie care a fost interpretată iniţial de Tony Christie, în 1971. A fost distins cu The Special International Award de la The Ivors, onorând excelenţa în compunerea de cântece şi a fost beneficiarul Premiului Silver Heart, al Variety Club, pentru serviciul său remarcabil din industria muzicală şi pentru activitatea sa caritabilă. A scris piese, atât pentru el, cât şi pentru alţi artişti, în total având peste 500 de compoziţii, potrivit paginii sale neilsedaka.com/biography.

Neil Sedaka şi soţia sa, Leba Strassberg, s-au căsătorit în 1962. Cuplul are doi copii şi trei nepoţi. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: neilsedaka.com