În fiecare an, la 2 februarie, este sărbătorită în România şi de către alte popoare europene, Ziua ursului, şi în aceeaşi zi, în mai multe zone din Statele Unite ale Americii şi Canada, este sărbătorită Ziua marmotei. Ziua ursului şi Ziua marmotei au în comun elementul de predicţie a vremii pentru următoarea perioadă.

Ursul este un animal "ce joacă un rol esenţial în conservarea biodiversităţii şi care a creat în jurul său numeroase legende şi tradiţii", după cum se menţionează într-un comunicat de presă din 30 ianuarie 2024 al Grădinii Zoologice Braşov. Grădina Zoologică Braşov sărbătoreşte vineri, 2 februarie 2024, Ziua ursului, organizând cu acest prilej o serie de activităţi menite să-i ajute pe vizitatori să descopere şi să înţeleagă mai bine viaţa acestui animal.

Şi Grădina Zoologică din Târgu Mureş organizează, între 1 şi 4 februarie 2024, evenimentul intitulat "Zilele Ursului", menit să aducă în prim-plan tradiţiile legate de urs. "Pe 2 februarie, la ora 11.00, de Ziua Ursului, va avea loc tradiţionala prognoză meteo, în care urşii noştri vor face preziceri cu privire la vremea viitoare. Este un moment captivant şi plin de tradiţie, în care participanţii pot observa comportamentul urşilor şi pot interpreta semnificaţiile acestuia în ceea ce priveşte prognoza meteorologică. Cum se ştie, în fiecare an, în 2 februarie, ursul îşi părăseşte bârlogul devenind astfel un bun indicator meteorologic. Conform tradiţiei, el îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi părăseşte bârlogul şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile", se arată într-un comunicat de presă din 26 ianuarie 2024 al Grădinii Zoologice din Târgu Mureş.

Sursa foto: Târgu Mureș Zoo/Facebook 

Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populaţiile nordice care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii şi reapare primăvara, se arată în lucrarea "Sărbători şi obiceiuri româneşti", autor Ion Ghinoiu (Editura Elion, 2002). "Schimbarea anotimpurilor indicată de urs prin dispariţie iarna şi apariţie bruscă primăvara a reprezentat probabil motivul pentru care acesta se numără printre animalele-oracol, de prevedere şi orientare în timp", conform lucrării menţionate.

De Ziua ursului, la Stretenie şi de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creştin, se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra. Conform tradiţiei, el îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu, bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârşitul iernii, aşa cum şi Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.

Ursul a intrat în mitologia popoarelor încă din paleolitic. La vechii greci, ursul era asociat oarecum cu zeiţa Artemis, divinitate a lunii şi vegetaţiei, vestalele ei fiind îmbrăcate cu blană de urs. Nimfa Calisto şi fiul ei au fost transformaţi de Hera în constelaţiile ursului, respectiv Ursa Mare şi Ursa Mică. La celţi, ursul era simbolul şi emblema clasei războinicilor. Unii istorici consideră că numele zeului Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) - considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic, Marele Reformator al religiei geto-dacilor - ar deriva din cuvântul Zalmos, care înseamnă ''piele de urs'', deoarece atunci când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.

Conform legendelor populare, Moş Martin ar fi fost, în vremuri imemoriale, un om obişnuit, morar sau păstor în satul său, indică lucrarea "Sărbători şi obiceiuri româneşti" (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002). Ziua ursului, cunoscută şi ca Martinul cel Mare, este la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnă, sau Sân-Martinii. În credinţa populară, puterea acestui animal este transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, prin îndeplinirea a diferite obiceiuri şi practici magice.

Ziua Marmotei a evoluat de la un ritual străvechi adus în Statele Unite ale Americii de imigranţii germani care s-au stabilit în statul Pennsylvania de astăzi. Potrivit legendei, dacă animalul îşi vede umbra, atunci iarna va mai dura încă şase săptămâni, iar dacă nu, atunci primăvara din acel an va fi una timpurie.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO 

În prezent, în SUA, cea mai celebră marmotă care prezice vremea este Phil, din Pennsylvania, dar, tot în SUA, există marmote care fac previziuni meteorologice şi în Ohio, Carolina de Nord, New York, Georgia, Tennessee, Wisconsin, Illinois, Maryland, Virginia de Vest şi Michigan. Şi în mai multe provincii din Canada sunt desemnate marmote care fac predicţii asemănătoare.

Sărbătorirea Întâmpinării Domnului (Candlemas) a apărut în creştinism drept ziua în care credincioşii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuinţa în restul iernii. Credinţa populară ce implică şi prezenţa unui animal în tradiţii ar fi apărut în Germania, aminteşte site-ul www.timeanddate.com. Potrivit folclorului german, dacă bursucul (sau ariciul, conform altor surse) îşi vede umbra în ziua de Candlemas va urma o "a doua iarnă sau încă şase săptămâni de vreme rea". Germanii ar fi dus această tradiţie în Statele Unite ale Americii, în regiunea de astăzi Germany din Pennsylvania. Cum acolo nu trăiau bursuci, a fost ales un alt animal care hibernează. Astfel, s-a ajuns la Ziua marmotei, conform site-ului www.groundhog.org.

Prima celebrare oficială a Zilei Marmotei (Groundhog Day) a avut loc în 1886, în Punxsutawney (orăşel din vestul statului Pennsylvania, SUA), Ziua marmotei rămânând consemnată în ziarul local. Cea mai faimoasă marmotă din lume, Phil, prezice când se va încheia iarna: în cazul în care nu îşi va vedea umbra, primăvara începe să se instaleze, spune tradiţia.

Marmota este aşteptată în fiecare an de sute de oameni pentru a afla previziunile meteorologice. Ritualul este acelaşi an de an: grăsuţul rozător se trezeşte în dimineaţa zilei de 2 februarie asaltat de camerele de luat vederi şi de reflectoare, pe fondul uralelor şi aplauzelor. Membrii unui grup care a jurat să susţină marea tradiţie a Zilei marmotei, şi care, cu această ocazie, poartă frac, cămăşi albe, cu joben şi papion, îl trezesc pe Phil şi anunţă predicţia sa. Groundhog Club joacă un rol important în organizarea acestei zile, în timpul anului membrii clubului ocupându-se de îngrijirea marmotei.

Groundhog Day a devenit o sărbătoare populară în multe oraşe din SUA. Manifestările ocazionate de această sărbătoare au luat amploare din 1966, când au început să fie transmise în direct la televiziune. Filmul "Groundhog Day", din 1993, ce îl are ca protagonist pe actorul Bill Murray, a făcut oraşul american Punxsutawney celebru în întreaga lume.

La 28 ianuarie 2020, organizaţia pentru drepturile animalelor PETA a transmis o scrisoare prin care solicită ca Punxsutawney Phil să nu mai fie chinuit pentru acest ritual şi să fie înlocuit cu o marmotă - robot cu inteligenţă artificială, care chiar poate prezenta prognoza. "Prin crearea unui Phil cu inteligenţă artificială, veţi putea păstra Punxsutawney în centrul Zilei marmotei, dar într-un mod mult mai progresist", arată organizaţia PETA.

În dimineaţa zilei de 2 februarie 2023, Punxsutawney Phil, celebra marmotă din Pennsylvania, a ieşit din vizuina sa, şi-a văzut umbra şi a prezis astfel că iarna va dura încă şase săptămâni în SUA. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)