La 17/29 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza ales domn, în unanimitate, de Adunarea Electivă a Moldovei, la 5/17 ianuarie, îl numea pe juristul şi omul politic Vasile Sturdza, drept primul prim-ministru al Moldovei.

În cadrul căimăcămiei de trei (oct. 1858 - ian. 1859), Vasile Sturdza şi Anastase Panu erau reprezentanţi ai Partidei naţionale, cel de-al treilea caimacam Ştefan Catargiu fiind conservator. În timp ce în Ţara Românească se ajunsese la o stare de încordare politică uriaşă, în contextul în care majoritatea căimăcămiei adoptase poziţii extrem conservatoare, în Moldova situaţia era cu mult diferită. Aici, cei doi caimacami majoritari, susţinând o intensă activitate unionistă, l-au înfruntat pe comisarul Porţii, Afif Bei, au intrat în conflict cu Ştefan Catargiu şi n-au ezitat să-l înlocuiască cu Ioan A. Cantacuzino. În contextul pregătirii alegerilor, în Moldova, majoritatea căimăcămiei a împiedicat acţiuni potrivnice Partidei naţionale, ceea ce a avut ca rezultat succesul acesteia în alegeri. Vasile Sturdza şi Anastase Panu au militat pentru alegerea lui Alexandru Iona Cuza ca domn al Moldovei, potrivit lucrării "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008).

Vasile Sturdza s-a născut la 8 noiembrie 1810 la Bârlad, fiind fiul vornicului Constantin Sturdza. După studii în străinătate, a fost judecător al Divanului Domnesc din Iaşi (1849). În 1850 a fost numit ministru al Lucrărilor Publice, iar în 1856 a devenit preşedinte al Divanului Domnesc. În 1857 a fost comisar guvernamental pe lângă Banca Naţională a Moldovei. A fost ales deputat de Tecuci în Divanul ad-hoc din Iaşi (1858). A fost primul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie (11/23 febr. 1862 - 19 oct. 1868). A murit în ianuarie 1870, la Iaşi.

Primul guvern moldovean, condus de Vasile Sturdza, în care acesta a deţinut şi funcţia de ministru de Interne, avea o componenţă moderată, însă a întâmpinat rezistenţă din partea elementelor conservatoare dar şi a celor liberale de stânga. Ceilalţi membri ai guvernului au fost: Vasile Alecsandri - ministrul de Externe; Lascăr Rosetti (17/29 ian. - 24 ian./5 febr.) / Grigore Balş (24 ian./5 febr. - 6/18 mart.) - ministrul Finanţelor; Manolache Costache Epureanu - ministrul Justiţiei; Constantin Rolla - ministrul Cultelor; colonel Constantin Milicescu - ministrul de Război; Dimitrie Scarlat Miclescu - ministrul Lucrărilor Publice, potrivit volumului "Istoria guvernelor Romaniei. De la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995" (Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, 1995).

Au urmat, apoi, în Moldova, guvernele moderate Ion Ghica (6/18 mart. 1859 - 27 apr./9 mai 1859) şi Manolache Costache Epureanu (27 apr./9 mai 1859 - 30 apr./12 mai 1860).

În primăvara anului 1860 (30 apr./12 mai), conducerea guvernului moldovean a fost încredinţată lui Mihai Kogălniceanu. În ianuarie 1861 (17/29 ian.), oponenţii conservatori au înlăturat acest guvern, în locul cabinetului lui Kogălniceanu formându-se un minister condus de Anastase Panu, a cărui politică s-a radicalizat în urma unei remanieri, în mai 1861. Guvernarea Panu s-a încheiat la 23 septembrie/5 octombrie 1861, când a venit în locul său Alexandru G. Moruzi, până la 22 ianuarie/3 februarie 1862.

Domnitorul Alexandru Ion Cuza a anunţat demisia guvernului Moldovei, în decembrie 1861, o dată cu unificarea administrativă a celor două Principate, dar cabinetul şi-a continuat activitatea până la 22 ianuarie/3 februarie 1862, când s-a format primul guvern al României, condus de Barbu Catargiu (22 ian./3 febr.-8/20 iun.1862). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)