La 11 octombrie, în fiecare an, este marcată Ziua Școlii Ardelene, instituită prin Legea nr. 93 din 2014.

Inițiativa acestui proiect legislativ, la care au aderat ulterior mai mulți parlamentari, îi aparține reprezentantului Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, deputatul bihorean Adrian Miroslav Merka. 'De-a lungul istoriei și a formării statului român a fost esențial aportul modului de gândire occidental (...) precum și al ideologiilor filosofice, politice și culturale din Europa vestică. Un rol fundamental în promovarea acestor idei culturale și politice l-a avut mișcarea ideologică și culturală cunoscută sub numele de Școala Ardeleană. Elitele românești ardelene ale secolului au contribuit la fundamentarea unei construcții identitare a națiunii române moderne', se arată în expunerea de motive, potrivit http://www.cdep.ro/.

Proiectul de lege privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Școlii Ardelene a fost adoptat de Senat, la 19 noiembrie 2013, iar de Camera Deputaților, for decizional, la 3 iunie 2014. Președintele României a promulgat, la 1 iulie 2014, Legea nr. 93 privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Școlii Ardelene. În această zi, potrivit Legii nr. 93, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza manifestări culturale dedicate acestei zile, în limita alocațiilor bugetare. Totodată, reprezentanții societății civile, persoanele fizice sau juridice, organizațiile neguvernamentale pot sprijini material sau logistic organizarea manifestărilor dedicate acestei sărbători, conform http://www.legex.ro/.

Școala Ardeleană, o mișcare cultural-ideologică apărută în Transilvania spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost activă până la mijlocul anilor 30 ai secolului următor, principiile sale fiind preluate de ambele părți ale Carpaților, de viitori militanți ai revoluției de la 1848. A fost expresia manifestării românilor din Ardeal pentru emancipare națională și socială. Programul Școlii Ardelene - politic, social și cultural - a fost trasat de episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, deputat în Dieta Transilvaniei, care a adresat Curții de la Viena numeroase memorii și suplice, între care 'Supplex Libellus Vallachorum Transsilvaniae' (1791), potrivit lucrării 'Dicționarul general al literaturii române' (Editura Univers Enciclopedic, 2007).

Episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein (1692-1768) - 'cel mai de seamă om politic pe care l-a dat neamul românesc din această țară transilvană', după cum afirma Lucian Blaga, citat în 'Dicționarul general al literaturii române' - a realizat planul de întemeiere la Blaj a mai multor școli, plan înfăptuit, din 1752, de succesorul său Petru Pavel Aron, dezvoltat de următorii episcopi, care au extins rețeaua școlilor în limba română pe tot cuprinsul principatului.

Prima școală sistematică, în care s-a predat în limba română, a fost deschisă la Blaj prin decretul de înființare dat de episcopul Petru Pavel Aron în 11 octombrie 1754. Astăzi, în clădirea respectivă, pe fațada căreia există o placă comemorativă inscripționată 'De aici a răsărit soarele românilor' (Ion Heliade Rădulescu), funcționează Liceul Greco-Catolic 'Sfântul Vasile cel Mare', notează site-ul https://www.egco.ro/.

Unii dintre elevii eminenți ai acestor școli, precum Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Șincai (1754-1816), Petru Maior (1756-1821), Ion Budai-Deleanu (1763-1820), au ajuns la universități din Budapesta, Viena, Roma, Paris. La revenirea acasă au acordat prioritate absolută domeniilor în care puteau activa în serviciul națiunii: istoria și lingvistica.

În scrierile cu caracter istoric, realizate pe baze documentare fără precedent și urmând principii metodologice demne, în parte de istoriografia occidentală contemporană, ei au demonstrat originea romană a neamului românesc și continuitatea vieții romane în Dacia; în cele de limbă, au susținut, cu argumente incontestabile, caracterul esențial latin al limbii române. Lucrările fundamentale au fost redactate fie în latină, fie în română, fie în amândouă limbile (integral sau rezumativ). Unele au fost editate, antum sau postum, altele au rămas în manuscris.

Inedită este, de pildă, versiunea latină a principalei opere istorice a lui Samuil Micu, având drept model 'Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor' al lui Dimitrie Cantemir: 'Brevis historica notitia origines et progressu nationis daco-romanae' (alcătuită în 1778). În schimb, s-au editat cele două realizări majore pe tărâm lingvistic: 'Elementa linguae daco-romanae sive valahicae' (1780), prima gramatică tipărită, și anume cu caractere latine, la care a colaborat și Gheorghe Șincai, și 'Lexiconul de la Buda' (1825, realizat cu participarea mai multor cărturari, între care și Petru Maior), iar mai târziu, 'Istoria și lucrurile și întâmplările românilor', elaborată între 1800-1806, în patru volume manuscrise (tipărită abia în 1995), și 'Scurtă cunoștință a istorii românilor' (din 1796, editată abia în 1963). (Sursa: 'Dicționarul general al literaturii române', Editura Univers Enciclopedic, 2007)

Printre celelalte titluri de referință ale bibliografiei fruntașilor Școlii Ardelene figurează 'Hronica românilor și a mai multor neamuri' a lui Gheorghe Șincai, prima istorie științifică realizată de un român, care nu doar expune, dar și analizează critic peste 450 de documente, ca și 'Istoria pentru începutul românilor în Dachia' (1812) și 'Procanonul' (alcătuit în 1783, editat în 1894) de Petru Maior, 'De originibus populorum Transilvaniae...' și 'Fundamenta grammatices linguae romanicae' de Ion Budai-Deleanu. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Grupul statuar ”Şcoala Ardeleană”, Cluj Napoca, 28 mai 1991.